Atat in Galati, cat si in alte orase ale Romaniei, exista unele curti, deloc domnesti, in interiorul carora se afla cate un copac, exact la margine, exact langa gard.
Trunchiul este, de obicei la interior, iar coroana, nu foarte frumoasa, precum cea din fotografia alaturata, atarna atat in interior, cat si in exterior. De aceea, cei care trec pe trotuar observa cu usurinta faptul ca pomul respectiv nu este nici inauntrul, nici in afara curtii respective. Pur si simplu nu este la locul sau.
Copacul acela a aparut acolo exclusiv datorita hazardului, fara ca cineva, precum stapanul casei, sa il fi dorit vreodata, cu adevarat. Un astfel de copac nu este nici macar un pom pe care sa il faca cadou o ruda mai saraca sau pe care sa il fi bagat in pamant, in joaca, un copil. Un astfel de copac incolteste doar cand cineva arunca peste gard, cu sau fara intentie, o samanta, care, ulterior, datorita umezelii, soarelui sau altor conditii propice, prinde radacini.
Ceea ce este neplacut la acest pom este faptul ca, in momentul in care fructele sale s-au copt, incep sa cada. Acestea lasa pe caldaram, in jurul trunchiului, o pasta foarte urat mirositoare, care se lipeste de pantofi si care este luata pe picioare in casa de trecatori. Aceasta pasta se lipeste de parchet, se ia foarte greu de pe talpi, si, uneori, fermenteaza, devenind chiar un alergen puternic, daca nu toxic pentru acea curte.
Dar cel mai grav lucru este faptul ca, la umbra acelui pom, nu ajunge suficienta lumina pentru a mai incolti vreo alta planta. Nu va creste nici un alt stejar, nici brad carpatin, nici macar cateva floricele de camp, nu mai vorbim de gazon sau iarba salbatica. Astfel de pomi fac o umbra atat de mare pamantului, ca la poala lor nu creste nici macar o papadie.
Copacul acesta poarta numele de dud. Fructele despre care vorbim au forma de ciorchine de strugure de pe o podgorie regala, dar, de fapt, au gust de gorgoaze dulci-acrisoare. Copiii, totusi, sunt innebuniti dupa ele.
La finalul acestui an, foarte multi politicieni au transmis mesaje de Craciun langa bradul impodobit. Le-am ignorat. Ceea ce mi se pare cu adevarat demn de luat in seama este mesajul de pe Facebook, laconic, modest, demn si incurajator, din partea unui fost viitor rege, transmis nu langa bradul de Craciun, ci de la umbra unui dud.
In fotografia alaturata, dudul nu se vede, la stanga sa, dar credeti-ma, chiar daca nu se vede, este acolo, vegheaza.
"A trecut un an greu si profund nedrept, care mi-a rapit tara si m-a dus departe de voi, intr-un exil pe care insa l-am acceptat.
Ati observat ca nu am avut nici o luare de
pozitie fata de ceea ce se petrece zilele astea. O parte dintre voi mi-ati
cerut o parere. Va veni in cel mai scurt timp. Mi-am dorit o postare in cadrul
careia sa transmit chestii serioase, pentru ca am convingerea ca Romania este
la un moment de cotitura, un moment in care se intampla lucruri serioase, care
vor ajunge in manualele de istorie. Voi avea si aceasta postare, dar cum
romanul face haz de orice, va supun atentiei o faza foarte distractiva, din
care cred ca avem de invatat cu totii.
Si aseara, ca si in celelalte seri,
poate cu o exceptie, am fost in strada unde recunosc ca m-am simtit excelent.
Nu neaparat ca am scandat, dar m-am intalnit cu multi prieteni cu care am
discutat tot felul de subiecte care tin de Romania, de Galati, de politici
interne si externe, de clasa politica, de presa dar si despre subiectul meu
preferat, Societatea Civila. Am fost incercat si de anumite emotii. Am fost rocker in adolescenta, acum sunt un rocker batran iar ceea ce s-a intamplat la Bucuresti m-a atins.
Traseul, mai de fiecare data, a fost
Prefectura – Catedrala – Prefectura – Primarie – Brailei – UPU. De fiecare data
am rezonat doar cu o parte din simbolistica Prefecturii si a Catedralei, motiv
pentru care am preferat sa nu particip si la mars. Cu exceptia zilei de ieri,
pentru ca aici intra in scena eroul nostru: PAUL.
Cum, nu stiti cine este Paul si de ce este el
cool? Inseamna ca nu stiti nimic. Va spun eu:
Paul este cool pentru ca este entertainer,
el canta la Karaoke si am auzit ca este
professor de muzica. Participa chiar si in juriu la unele casting-uri.
Prietenii stiu de ce.
Paul este cool pentru ca este de asemenea
enorias pios, cateodata chiar corist. Nu odata s-a implicat activ in slujba de
duminica. Prietenii stiu de ce.
Paul este cool pentru ca este un nuntas
desavarsit. El, desi este ruda pe care nu o cunoaste nimeni, la nunta participa
si la biserica si la petrecere. Cateodata vine si la botez. Prietenii stiu de
ce.
Paul este cool pentru ca este specialist in
Public Speaking. La evenimente sustinute pe unele proiecte are unele lucruri de
spus, si nu ezita sa ia microfonul. Prietenii stiu de ce.
Paul este cool pentru ca este comediant. Are
multa experienta in a face lumea sa rada. Prietenii stiu de ce.
Paul este cool pentru ca este prezent si la
petrecerile after-hours. Prietenii stiu de ce.
Paul este cool pentru ca este prezent la
evenimentele unor cluburi, mai ales la conferinte nationale. Prietenii stiu de
ce.
Paul este cool pentru ca este basketbalist.
Paul este cool pentru ca are un fular foarte
misto. Prietenii stiu de ce.
Nu in ultimul rand, Paul este cool pentru ca
are un Labrador misto dar si pentru ca are foarte foarte foarte mult talent. Ca
in clipul de mai jos.
Sau in clipul de mai jos.
Odata cu acest moment de cotitura al tarii
noastre, odata cu protestele din fiecare oras, Paul are si el un rol, si inca
unul foarte important: acela de animator, acela de suflet al petrecerii, acela
de deschizator de drumuri.
Paul a tinut in mana protestul. A coordonat
multimea. A dat tonul. A programat scandarile. A tinut ordinea. A organizat
totul. Se dovedeste ca Paul este un foarte bun organizator. (PE BUNE, PENTRU PESTE JUMATATE DIN TRASEU, CHIAR EL A HOTARAT CE SE SCANDEAZA SI CAND SA SE OPREASCA COLOANA)
Cu totii te iubim, Paul, cu totii ne-am dori
cateodata sa fim la fel de "liberi” ca tine.
Puteti vedea la ce ma refer in fotografiile de mai jos. Realitatea este ca orice protest are nevoie de un Paul.
Una peste alta, a fost si foarte diferit de
primele seri. Steaguri noi noute. Pancarde facute uniform. Tot felul de insi
care umblau prin multime si imparteau niste manifeste si niste poze cu una dintre victimele de la Colectiv. Ceva foarte bine
coordonat. Ceva ciudat. Nu prea m-am mai intalnit cu oameni din asociatii dar
m-am intalnit cu cativa prieteni vechi. Am avut sentimentul ca au fost alti
oameni fata de cei care au iesit zilele trecute. Cu siguranta nu a fost un
protest spontan, ci mai degraba dirijat. Dealtfel am auzit prin multime ca a existat chiar autorizatie. Vom vedea ce va urma.
Va urma o postare serioasa despre ceea ce se
intampla zilele astea pe la noi. Pana atunci, doamnelor si domnilor, PAUL.
In final, sper ca m-am facut inteles. Cititi printre randuri. Pe langa partea relativ amuzanta, suntem in fata unei realitati. Cineva cu siguranta va fi in strada. DACA NU VOI, ATUNCI ALTII!
Ieri am participat la un eveniment inedit. Fara a fi foarte clar cine sunt organizatorii, cu o seara inainte a aparut in presa locala aici si aici faptul ca azi, cu ocazia Zilei Europene fara Masina, se organizeaza un mars ciclist, sau, dupa cum este cunoscut evenimentul la Galati, o mare bicicleala.
Sarit in sa si ajuns pe esplanada Salii Sporturilor. Aici o gramada de elevi luati de la ore si "salvati" de ora de mate, cu un nene care incerca la megafon sa explice ceea ce va urma. Intr-un colt, prietenii de la Clubul de Ciclism Galati, putin stingheri si nici ei foarte siguri de cine organizeaza totul. Desfasurarea de forte, fara precedent: 4 sau 5 masini de Politie Rutiera si Locala (pentru protectia coloanei de 100 de participanti), una sau doua salvari, elicopterul Smurd facand survol. Uau!
Traseul: Sala Sporturilor - Universitatea Danubius, unde facem jonctiunea cu ciclistii braileni pe care ii acompaniem pana inapoi la Sala Sporturilor. Un traseu de 1 km si ceva, total nedistractiv. Plecam!
Politisti la fiecare intersectie dirijeaza sau opresc, dupa caz, traficul. In 10 minute suntem la destinatie, unde incepe asteptarea ... in jur de ora 14:00. Asteptarea dureaza peste 1 ora, in care Braila nu apare. Intr-un final apare un ciclist. Toata presa sare pe el. Este singurul ciclist care a venit din Braila. Noua, celor care am venit in urma anuntului citit in presa, ni se pare totul dintr-un film prost. Elevii nu par a avea o problema. Domnul cu megafonul ii roaga sa stea grupati in continuare.
Intre timp apare un Volswagen Passat nou nout, nou spalat, cu cauciucurile date cu silicon, de culoare neagra, cu girofar. Se dau jos din el domni la costum. Sunt de la autoritati. Ma apropii sa ii intreb ce mai asteptam sub soarele torid si primesc raspunsul ca trebuie sa vina copiii din Braila cu doua autocare si cu bicicletele. Aflam astfel cine sunt organizatorii.
Intr-un final apar autocarele, urmate de un camion plin cu biciclete. Domnul cu parul alb ne pune la curent cu faptul ca elevii braileni vor dona fiecarui galatean un tricou rosu pe care scrie "Ziua Fara Masini". Primim umili cadourile pe care le si imbracam si le multumim entuziasti copiilor. Autoritatile solicita o fotografie de grup, doar nu pot rata momentul. Schimbul de tricouri dureaza vreo 30 de minute. Intre timp motorul Passat-ului merge in continuare, doar e prea cald afara si se incinge habitaclul. Strig dupa unul din domnii in costum sa opreasca motorul daca tot se pozeaza cu biciclistii si e totul eco green sporty bio, azi. Se face ca nu ma aude.
Toti plecam incolonati inapoi spre Sala Sporturilor. Dealul de la intrarea din oras e destul de greu de urcat, multi se dau jos imediat de pe bicicleta. Ma intreb cine a hotarat traseul dar, de nervi, reusesc sa ajung sus pedaland. In alte 5 minute ajungem inapoi de unde am plecat. Continui spre casa fara a mai fi curios ce ni se va mai spune la microfon.
Pana acasa, la celalalt capat al orasului, sunt un tip cu camasa si tricou rosu pe deasupra, printre masini. Bine ca evenimentul nu a deranjat traficul in centru! Felicitari organizatorilor!
Multumesc elevilor pentru tricou. Va asigur ca autoritatile vegheaza la viitorul vostru si organizeaza tot felul de proiecte frumoase.
Ne vedem la urmatoarea mare bicicleala. Poate cea pe bune.
Recent, au fost demarate lucrarile la noua Primarie. In locul unde ar fi trebuit sa se construiasca un centru de afaceri, proiect care nu s-a mai concretizat din cauze necunoscute, urmeaza sa se construiasca o cladire nou nouta, unde isi vor desfasura activitatea cei aproximativ 400 de angajati ai Primariei Galati.
Pana acum, s-a montat un mesh care sa mascheze santierul, iar constructorul lucreaza de zor la demolarea vechilor betoane. Faptul ca santierul este mascat este un lucru foarte bun, atat din punct de vedere estetic, cat si deoarece protejeaza cumva strada Domneasca de praful ridicat in aer. Mai mult, mesh-ul descrie cumva liniile arhitectonice generale ale viitoarei cladiri, ceea ce, iarasi, este un element de noutate.
Arhitectural vorbind, nu am avut ocazia sa vad proiectul, cu exceptia fotografiei publicata in ziar. Nu imi dau seama daca aceasta cladire va fi una futurista, clasica, va copia sau nu liniile generale ale ansamblului arhitectonic urban din zona respectiva, se va incadra sau nu in peisaj, dar cu siguranta sunt, si ar trebui cu totii sa fim interesati de un alt aspect mult mult mai important. Acel aspect este urmatorul: cum va arata cladirea la interior?
Va presupune holuri lungi sau spatii largi?
Va presupune ghisee cu blaturi inalte si eventual separatoare din sticla sau birouri prietenoase cu cetatenii?
Va fi construita intr-o paradigma a piramidei, a ierarhiei, a faptului ca sefii trebuie sa stea izolati si protejati, fiecare de cate una sau doua secretare, care detin "cheia" de acces la prea-inaltimea sa, sau o paradigma matriciala, a transparentei si liberului acces?
Va fi un spatiu al colaborarii si al cooperarii sau un spatiu al birocratiei si gulerelor albe?
Vor exista filtre si control strict al accesului sau fluxuri optimizate ale persoanelor vizitatoare?
Va fi o cladire de birouri care va genera trafic sau va optimiza trafic?
Mai simplu spus, va fi un spatiu al trecutului sau al viitorului?
De aceea sunt interesat mult mai mult de cum va arata noul sediu al Primariei la interior, decat la exterior.
Unul dintre exemplele de buna organizare, de transparenta si de eficienta maxima a unei organizatii, este o companie pe care o cunoasteti cu totii. Se numeste Facebook. Iata, mai jos, cum sunt organizate birourile Facebook, si cum mi-as dori sa arate, pe interior, si la Galati, noua noastra Primarie. Cred ca este foarte important sa ne implicam si noi, cetatenii, si sa ne spunem opinia cu privire la cum ne-am dori sa interactionam cu cei care administreaza cetatea.
E la moda in perioada aceasta ca politicienii sa "se intoarca spre electorat." In primul rand, expresia este de criticat deoarece seamana foarte bine cu un act ratat. Cu alte cuvinte, pana cand se intorc spre electorat, au stat cu spatele la el?
Pe langa faptul ca este o exprimare nefericita, denota un lucru trist: lipsa de idei si de convingeri proprii, lipsa de proiecte individuale, lipsa de asumare a propriilor programe. Cel care isi doreste sa fie politician ar trebui sa aiba curajul sa aiba o "POZITIE" fata de un subiect care i se asaza in fata, fara a fi discutat inainte cu consilierii de imagine, asumandu-si riscul de a pierde cateva voturi, dar avand siguranta castigarii altora sau consolidarii pozitiei proprii intre cei care ii sunt dejafavorabili.
Cand aud ca raspuns la o intrebare cu privire la program "Nu conteaza ceea ce imi doresc eu, conteaza ceea ce isi doreste electoratul", nu pot decat sa ma gandesc ca, daca acea persoana ajunge intr-o pozitie de conducere, va fi mereu o marioneta. Nu va exprima opinii proprii si nu isi va asuma proiecte indraznete. Vom organiza cate un sondaj de opinie ori de cate ori va trebui sa hotaram brandul de pixuri cumparate de institutie. Ceva e dubios in asta, nu?
Pe de alta parte, de ce pleaca toti acesti politicieni de la premiza ca electoratul le stie pe toate? Dupa cum spunea, intr-un interviu, Henry Ford: "Daca i-as fi intrebat pe oameni ce isi doresc, mi-ar fi solicitat cai mai rapizi." In nici un caz un automobil. Nivelul de informare si calitatea informatiilor, ar trebui, in cazul politicienilor, sa fie superioare nivelelor electorilor. Aceasta postura si doar aceasta ii transforma din niste gulere albe lipsite de continut, cu un accesoriu vestimentar ce taie partial fluxul sanguin catre creier (numit cravata), in niste lideri ai comunitatilor locale, nationale sau trans-nationale, expusi la oportunitatea inscrierii in manualul de istorie, macar de clasa a 8 -a. Convingeti societatea civila ca solutiile voastre sunt cele corecte, si vi le va sustine, nu le mai cereti pe ale lor, pentru ca fie nu le au, fie, daca le au, va vor lua locul.
In ultimul rand, se tot vehiculeaza, atat la nivel local cat si central, tot felul de sondaje, pentru a se afla "parerea electoratului" cu privire la un politician sau altul.
Am o intrebare: au disparut adevaratii lideri din Romania? Unde sunt politicienii care modifica sondajele? Ce preferam, un politician mediocru care are 70% in sondaje, sau un lider veritabil, care reuseste cu ajutorul propriei viziuni sa creasca de la 20% la 51% ? Eu cred ca pe al doilea, pentru ca acesta castiga si al doilea mandat, si al treilea, si unii ajung Presedinti de tara. ;)
In scurt timp incepe ceea ce unii numesc "precampania" electorala. Haideti sa vedem de cate ori vom auzi expresii precum "reintoarcerea la electorat" sau "e important ce isi doresc cetatenii" sau si mai tare "conteaza vointa celor care voteaza, nu vointa clasei politice". Pun pariu ca cei care vor pronunta aceste cuvinte sunt cei pe care nu prea i-ati vazut la fata in ultimii patru ani.
Pe la mine prin cartier, sigur nu au fost.
Ce ar fi sa "nu ne mai intoarcem la electorat" si sa facem politici pentru el, in schimb.
Tineti minte postarea mea anterioara, despre viata culturala din Galati? Ei bine, festivalul George Enescu, unul dintre cele mai importante festivaluri de muzica simfonica din lume, este transmis live, in fiecare zi, accesand adresa enescufestival.ro
Ar fi fost o oportunitate extraordinara ca Teatrul Muzical Nae Leonard, Teatrul Dramatic Fani Tardini si Primaria Galati, sa organizeze seri de spectacole. Daca as fi avut un cuvant de spus, as fi organizat in Gradina Publica seri pentru persoane in varsta, cu intrare gratuita, pe Faleza Dunarii as fi montat 3 - 4 ecrane acolo unde este amfiteatrul natural si cele doua chioscuri, pentru a se aseza tinerii care au iesit la plimbare. La Teatrul Muzical as fi invitat, contra cost, oamenii de afaceri din Galati, pentru a privi spectacolul, iar la Teatrul Dramatic as fi organizat vizionare live pentru publicul larg.
M-as fi orientat si catre elevi si studenti. As fi semnat parteneriate inclusiv cu localurile din Galati pentru ca acestea sa transmita acest eveniment, in aceste trei saptamani, eveniment la care isi cumpara bilete spectatori ce vin din Paris, din NewYork sau din Sidney. As fi organizat ceva si la (s)Mall, si la Pationoar. Nu ar fi existat coltisor din Galati in care sa nu rasune muzica clasica.
In Galati ar fi fost o atmosfera de sarbatoare, la inceput de toamna. Teatrele ar fi avut incasari peste medie. As fi capacitat si orchestra galateana, sa cante pe strada sau prin parcuri, seara. Ar fi fost de poveste.
Dealtfel, festivalul se transmite live in Germania, dar si la Cluj, la Timisoara sau la Pitesti. Si mai multe detalii sunt disponibile aici.
Nu s-a putut. Bine macar ca autoritatile ne-au pregatit altceva in schimb. Lokal Kombat, din cate am inteles, votat in Consiliu Local ca si eveniment cultural. OK.
Cu mentiunea ca imaginea alaturata este preluata din cotidianul Viata Libera, incep prin a relata ca am am citit aici,aici si aici articole despre proiectul Primariei Galati cu privire la ceea ce dansii numesc "cartierul de locuinte sociale" din Galati," sau "Campusul social din Galati". Orice om cu capul pe umeri l-ar numi, in schimb, ghetoul din Galati. Este revoltator faptul ca in anul 2015, intr-un oras european, se investesc sume consistente de bani pentru construirea de ghetouri. Pentru implementarea de politici de segregare sociala, de condamnare a unor oameni care au ajuns in situatia in care au ajuns tot din cauza noastra si a unui unui sistem comunist iar mai apoi a altuia, neocomunist.
Ceea ce ma cutremura si mai mult este cum de societatea in ansamblul sau nu reactioneaza la faptul ca o autoritate care ar trebui sa faciliteze accesul la educatie, la bunastare, o autoritate care ar trebui sa se considere integratoare, in fapt, produce segregare si clivaj social.
Despre ce vorbesc? Despre faptul ca, oficial si neoficial, factorii de decizie declara, mai mult sau mai putin "mot a mot", faptul ca Galati-ul nu are centru istoric din cauza ca "Durbaca a adus tiganii in centru!", iar ca ghetourile care sunt in constructie la marginea orasului se realizeaza pentru a muta aceste familii acolo. Repet: in 2015, la Galati se construiesc ghetouri. Totusi, de la Durbaca incoace nu am vazut politici de integrare a acestor cazuri in societate. Nu am vazut politici pentru acces la job-uri, nu am vazut politici pentru alfabetizare a parintilor, pentru sustinerea mersului la scoala al copiilor, pentru cursuri de igiena, pentru prevenirea cersetoriei, pentru promovarea muncii voluntare, si multe multe altele. Tiganii din centru raman condamnati de romanii (tot din centru) la saracie si la subdezvoltare, mutandu-i de unde locuiesc (si apoi dand cu var casele vechi), la marginea orasului. Infiorator!
Cum care este solutia? Solutia este ca aceste cazuri sociale sa fie integrate si nu marginalizate. Daca trebuie sa beneficieze de locuinte sociale, haideti ca cele 1000 (sau cate or fi) de locuinte, sa fie distribuite in toate cartierele municipiului nostru si sa spargem in tandari aceste comunitati toxice pentru insisi membrii lor. Sa trecem in contract o clauza care prevede ca cele 20 de cazuri sociale care ajung, spre exemplu in Mazepa, sa beneficieze de locuinta si de alte tipuri de ajutor doar daca:
1. copiii merg la scoala si trec clasa.
2. parintii participa la randul lor la cursuri de scris si de citit si daca este cazul, la intreg ciclul 1 - 4.
3. toata familia participa la cursuri de igiena, iar gradul de igiena din locuinta pusa la dispozitie este verificat periodic.
4. parintilor li se ofera o slujba necalificata (sau, de ce nu, calificata), care, daca este intr-o firma privata, acea firma sa beneficieze de scutire de impozit echivalenta cu salariul oferit acelui caz social.
5. si daca ne mai gandim putin si apelam si la oameni cu expertiza, mai identificam cateva politici, pe care le punem pe umerii celor care in loc sa lucreze cu adevarat, ocupa un scaun deformat deja de forma corpului, pe la directiile sociale.
EU ofera fonduri cu milioanele pentru educatia acestor categorii, integrarea in campul muncii, pentru instituirea de afaceri sociale. Noi ii mutam de la periferie in centru iar dupa 12 ani, inapoi din centru la periferie, ii folosim electoral, ii folosim ca scuze pentru faptul ca in centru e murdar sau ca monumentele de arhitectura sunt in paragina, si, mai presus de toate, suntem in totala pana de idei. Apoi devenim rasisti si xenofobi si ne intebam de ce unele categorii sociale scuipa, tipa si dau in cap. Intre timp speram ca vine Iohannis cu Merkel si ne rezolva problemele cum au facut la Sibiu. Noi atat putem: sa construim, in continuare, ghetouri!
Sigur ati auzit, mai ales din partea unor oameni in varsta, care au fost educati si si-au trait prima parte a vietii sub dictatura comunista, aceasta expresie: Dom'le, democratia asta a fost prost inteleasa." In articolul de fata nu judec autoritatea acestor persoane in teoria sistemelor politice, din doua motive: primul pentru ca stim cu totii ca acestia nu au nici o autoritate, si al doilea, faptul ca nu rezolvam nimic, iar acest blog, dupa cum am mai scris, imi doresc sa fie unul al solutiilor concrete.
Ceea ce analizam, in schimb, este faptul ca cei care sustin acest lucru, ca democratia a fost prost inteleasa, au intr-adevar dreptate, dar in cu totul alt sens.
Astazi la Galati mai suntem 250.000 de locuitori care inca nu am plecat din oras, iar asta conform recensamantului din 2011; de atunci probabil ca am ramas si mai putini. Din Consiliul Local fac parte, confom site-ului Primariei, 27 de consilieri alesi pe liste de partid. Cu alte cuvinte, in prezent fiecare consilier reprezinta 9260 de cetateni. Cum acestia nu au fost alesi pe colegii electorale ci pe liste generale, este foarte greu de spus cine pe cine reprezinta, mai ales ca nici macar partidele nu detin vreo statistica. Daca tu ca cetatean doresti sa schimbi un impozit local pentru ca ti se pare prea mare pentru zona in care locuiesti, sau doresti (in virtutea principiului reprezentativitatii) ca in Consiliul Local sa se initieze, in numele tau, o hotarare prin care sa se reamenajeze un parc in cartier, nu stii carui consilier sa i te adresezi, pentru ca pur si simplu, nu exista consilierul "tau". Toti consilierii sunt ai nostri ai tuturor si ai nimanui deoarece ne reprezinta pe toti si pe nimeni in acelasi timp. Ce ramane de facut, daca intr-adevar iti doresti acel parc sau acel impozit mai mic?
Iti ramane o singura solutie: initiativa cetateneasca. Strangi semnaturi si introduci pe ordinea de zi un Proiect de Hotarare. Si aici se rupe filmul. Daca iti doresti sa ai o initiativa cetateneasca iti trebuie, conform legii 215, art. 109, nu mai putin de 5% din populatia cu drept de vot. Daca se pastreaza media nationala de aprox. 86% a populatiei cu drept de vot, rezulta ca la Galati, pentru ca o initiativa cetateneasca sa intre in sedinta de Consiliu Local, sunt necesare 11.000 de semnaturi. Cred ca in realitate sunt si mai multe.
Pai cum vine asta? Ai nevoie de mai multe semnaturi decat toti cetatenii reprezentati de un Consilier? Ceva e dubios aici. Cand am facut pentru prima data acest calcul am inteles de ce la Galati, pana in prezent, nu a existat nici o initiativa cetateneasca.
Solutia? Ce ar fi sa incercam o initiativa cetateneasca asa ... in joaca? Un subiect usor, care sa nu aiba implicatii bugetare si care sa fie relevant pentru comunitate. Sunt foarte curios daca ar avea sustinere intre cetateni ...
Daca nu, ceva nu suna bine aici, cred ca democratia asta a fost prost inteleasa.
De ce nu aducem Opera din Sydney la Galati? E gratis. Se poate la Teatrul Dramatic Fani Tardini. De ce nu ascultam Filarmonica din Viena la Galati? Din nou, e aproape gratis si se poate organiza la Teatrul Muzical Nae Leonard.
Simplu, pentru ca suntem in pana de idei. Pentru ca cei din administratia publica locala nu stiu ca este gratis (sau aproape gratis) sa difuzezi in direct, pe un ecran de proiectie imens, la calitate Ultra HD, cu sunet ambiental 3D Surround, majoritatea actelor culturale ce au loc in marile capitale ale lumii.
In cazul primelor 5 - 10 spectacole salile ar fi aproape goale, pentru ca, din nou, administratia publica nu se pricepe la marketing si la promovare, dar urmatoarele 15 - 20 ar fi un succes, iar la a 21-a reprezentatie sala ar fi plina pana la capacitate maxima. Pentru ca exista oameni in Galati care sunt interesati de lucrurile astea. Care le-ar consuma, le-ar plati, le-ar povesti mai departe. Doar ca acestia sunt oameni de bine care au fost fugariti in fiecare week-end inapoi acasa, pentru ca au iesit in oras si au fost intampinati de amatorism, de prost gust si de marlanie. Asa ca stau acasa si prefera sa citeasca o carte sau sa se uite la un film cu familia....sau sa plece din oras.
Ca sa fiu mai clar, aceste evenimente ar fi aducatoare de profit. Ar fi generatoare de bani pentru bugetul institutiilor de cultura si al municipalitatii. Aceste evenimente si multe altele de acest fel. Cine inca mai este de conceptia conform careia cultura este un demers neprofitabil care trebuie sustinut, este complet anacronic. Nu! Actele de cultura mediocre sunt neprofitabile. Actele de cultura de calitate sunt profitabile.
Site-ul acesta, acesta (Metropolitan Opera, NYC) si acesta asigura transmisii live de spectacole de cea mai inalta clasa, la cele mai inalte standarde tehnice. Nu ii opreste nimeni pe managerii locali sa le utilizeze si sa ofere galatenilor adevarate acte de cultura.
Nu putem sa nu recunoastem faptul ca la Galati avem o problema cu evenimentele culturale. Deja campaniile pentru construirea unui cinematograf la Galati au capatat acoperire nationala. In Brasov, pe fonduri europene s-a transformat o veche sala de cinematograf, neutilizata, in sediul filarmonicii. (fotografia de mai sus). Urmeaza si la Galati ca autoritatile locale sa intre in posesia a vreo 3 sali asemanatoare si a Gradinii de Vara, care in prezent sta abandonata. Sunt foarte curios ce planuri au cu ele (daca au vreun plan) si in cate zeci sau sute de ani vor reusi sa le realizeze.
Orase mai mici, din punctul de vedere al populatiei au, de multi ani, o filarmonica si o sala de spectacole a acesteia. Orase mai mici au o opera si un sediu al acesteia. Orase mai mici au 2 - 3 teatre, nu unul singur. Exemple sunt: Filarmonica din Valcea, Filarmonica Oradea, Filarmonica Giurgiu, Opera din Arad, Opera Prahova, dar si Tg, Mures, Craiova, Targoviste, sau Bacau. Nu are rost sa mentionez Festivalul International de Teatru din Sibiu, (un oras de 150.000 de locuitori), festival care concureaza la calitate cu festivaluri cu traditie in Europa.
In maxima pana de idei in care au fost autoritatile locale in ultimii 25 de ani, nu am fost in stare, la Galati, de nici o performanta culturala notabila, nici la nivel local, nici la nivel regional, nici national, cu exceptia trupei de teatru independent Social Act, care, cu pasiune, cu un buget minim, fara infrastructura, fara logistica si fara vreo contributie din bugetul local, s-a facut remarcata la nivel national. Felicitari!
Putem discuta si despre teatru si despre biblioteci si despre arta contemporana si despre altele, exact in aceeasi cheie de mai sus.
In toata aceasta perioada se discuta despre cine sunt cei care isi doresc functia de Primar. Se organizeaza competitii interne in partide, se construiesc strategii si se realizeaza sondaje de opinie. Ceea ce nu face nimeni, dar mi se pare esential, este sa realizeze un profil al candidatului, in functie de ceea ce ar avea de facut. Imi iau libertatea sa lansez un astfel de profil, neexhaustiv, al candidatului ideal:
1. Sa fie capabil de viziune. In cazul in care ar fi intrebat cum crede ca ar trebui sa arate comunitatea locala peste 100 de ani, sa fie capabil sa dea un raspuns coerent. Corect sau gresit, nu conteaza, e destul de greu sa ai dreptate cand vorbesti de un asemenea orizont de timp, dar coerent, conteaza. Si sa creada in el. Un adevarat om politic trebuie sa aiba o idee despre cum va arata lumea pe care o conduce, dupa ce viata sa a luat sfarsit. Iar asta sa fie principala sa motivatie de a face politica. Prefer oricand un politician care isi doreste sa ramana in istorie, pentru ca va face tot posibilul sa ia decizii curajoase si sa promoveze proiecte indraznete. Exemplul meu este Alexandru Moruzi, un primar al Galati-ului cu o astfel de viziune si care a transformat un mic port in principalul nod comercial al Moldovei.
2. Sa fie un lider veritabil. Conteaza foarte mult ca viitorul primar sa aiba capacitatea de a aduna oameni in jurul sau si de a-i motiva. Iar asta inainte de a fi primar, in viata de zi cu zi. Evident ca odata ce ai castigat o astfel de functie, oamenii vin spre tine, dar ce ar fi sa avem un primar care face acest lucru natural, indiferent de care este functia ocupata? Pentru a realiza reformele necesare in Galati trebuie, cateodata prin farmecul personal si prin capacitatea de a inspira pe altii, sa fie capabil sa atraga expertiza cea mai valoroasa dinauntrul si din afara orasului.
3. Sa vorbeasca cel putin doua limbi straine. S-a demonstrat stiintific faptul ca creierul uman functioneaza altfel in cazul celor care vorbesc trei limbi (inclusiv limba materna). O capacitate de concentrare mult mai ridicata, creativitate mai mare si capacitatea de a identifica problemele doar alaturi de solutii. De asemenea, este obligatoriu sa vorbesti fluent macar engleza si franceza pentru a negocia eficient cu un investitor.
4. Sa aiba capacitatea de a strategiza. Este foarte important ca un Primar sa fie capabil sa isi fixeze obiective concrete, masurabile si programabile in timp, iar apoi sa puna la punct, atat pe hartie, cat si in opera, drumul pana la atingerea acelor obiective. As aprecia foarte mult un candidat care are curajul de a afirma in campanie electorala ca in primul an de mandat rezolva problemele A, B si C, in al doilea X, Y si Z, etc., iar ca daca nu reuseste acest lucru, in aceste termene, isi pune mandatul la dispozitia electoratului. Planificarea strategica, la nivelul administratiei publice, lipseste cu desavarsire.
5. Sa fie obisnuit cu mersul pe jos si cu transportul in comun. De aproximativ 1,5 ani am renuntat la masina si ma deplasez pe jos, cu bicicleta si cu transportul in comun. Fac doar anumite drumuri cu autoturismul (cumparaturile de la hypermarket, drumurile pe timp de iarna, etc.). Ceea ce am observat este ca mersul pe jos confera o cu totul alta pespectiva asupra orasului. Observi lucruri foarte multe, foarte importante si, multe dintre ele socante, lucruri pe care nu le observi cand mergi cu masina. Mi-as dori ca Primarul sa mearga minim 2 ore pe zi, pe jos, prin diferite cartiere din Galati. Va avea si el, o cu totul alta perspectiva.
6. Sa cunoasca, sa fie confortabil si sa lucreze cu urmatoarele notiuni: HR, JD, KPI, KSF, LIFO, R&R, Cash Flow, NetPV, IRR, BS, Six Sigma, Kaizen, ERP, ISO, Prince2, Assesment Center, Milestones, Stakeholders, Appreciative Inquiery, OGSM. Urmatorul Primar ar trebui sa realizeze reforme profunde al sistemului public din Galati, motiv pentru care va fi pus in situatia de a manageria multiple proiecte in acelasi timp si de a actiona pe foarte multe fronturi. Fara niste cunostinte minime de management, precum cele de mai sus, nu ar reusi nimeni acest lucru.
7. Sa poata utiliza la nivel intermediar urmatoarele softuri: SAP, Word, Excell, PPT. Excell-ul ar trebui cunoscut chiar mai mult decat la nivel intermediar. Dupa cum scriam la punctul anterior, un Primar care isi doreste cu adevarat sa schimbe ceva, va trebui sa actioneze zilnic foarte asemanator cu un GM. In sensul acesta, va avea de citit, interpretat, modificat si prezentat foarte multe rapoarte si situatii cu privire la probleme din oras. Nu ar putea face aceste lucruri fara sa stie sa utilizeze softurile de mai sus.
8. Sa cunoasca el insusi legislatie. Legislatia din Romania cu privire la adminsitratia publica, constructii, licitatii publice, legislatia muncii, este destul de incalcita, incat este necesara
cunoasterea personala a acesteia, indiferent de cati juristi exista deja in echipa. Cand crezi ca este necesar sa concediezi sau sa angajezi un om, trebuie sa fii in primul rand tu capabil sa o realizezi conform legilor, fara ca institutia pe care o conduci sa fie data in judecata.
9. Sa isi ia stirile de pe internet si nu de la televizor. Persoanele care inca se uita, pentru stiri, la televizor sunt influentate de catre media finantata politic. Cred ca un primar trebuie sa aiba abonamente la editiile online ale urmatoarelor publicatii: Financial Times, The Economist, The Guardian, Wall Street Journal, si sa urmareasca de asemenea stirile de pe portalurile romanesti ale agentiilor de presa. Singurele posturi TV consumate de institutia primarului, ar trebui sa fie Euronews, CNN, CNBC si Bloomberg. La toate acestea se adauga, evident, presa locala si regionala. Este mult mai important pentru Galati ce publica ziarele locale din Galati, Braila sau la Tulcea, decat ce se transmite la Antena 3. Un astfel de om este informat si, pe cale de consecinta, capabil de a aborda inclusiv problema incurajarii cresterii economice prin investitii straine si ale corporatiilor.
10. Sa fie un democrat adevarat. Sa aiba respectarea drepturilor omului in sange. Sa cunoasca Declaratia Universala a Drepturilor Omului si sa o aplice in toate deciziile. Sa respecte egalitatea de sanse si spiritul capitalist. Si sa faca aceste lucruri din convingere.
11. Sa propuna un program care se refera la urmatoarele domenii, in urmatoarea ordine: educatie, sanatate, siguranta si securitate, cultura, urbanism (transport, utilitati, construire, nivel de trai, spatii verzi, etc.) si dezvoltare economica. Da, dezvoltarea economica se plaseaza dupa celelalte, deoarece fara ele, s-a demonstrat, nu poti avea crestere economica. Totusi, fara o strategie de incurajare a dezvoltarii economiei locale, nu cred ca ar fi un candidat potrivit.
12. Sa citeasca macar o ora, inainte de culcare, orice.
Un astfel de om ar fi cel care, in cazul ideal, ar merita sustinerea partidelor pentru a candida la Primaria Galati, deoarece doar un astfel de om, sau macar unul asemanator, are sansa de a inversa trendul in care se afla Galati-ul in prezent. In 25 de ani Galati-ul si-a pierdut 30% din populatie. In urmatorii 25, daca oamenii nu vor alege un astfel de lider, se vor pierde si mai multi. Un astfel de om ar fi un Alexandru Moruzi al vremurilor noastre.
Un prieten mi-a transmis pe facebook un film despre cum ar trebui sa ne constuim orasul. Foarte interesant. Este reteta care cred ca ar trebui aplicata la Galati.
Dupa cum ati mai auzit zilele trecute, o echipa de consultanti lucreaza in prezent la Planul de Mobilitate Urbana Durabila al Galati-ului. Consiliul Local al Societatii Civile a redactat un document cu propuneri de proiecte concrete pe care acestia au ocazia sa le introduca in plan. Astfel, acestea vor putea obtine finantare nerambursabila pe fonduri europene. Ramane sa vedem care va fi ecoul pe care propunerile il vor avea atat din partea consultanilor, cat si din partea reprezentantilor autoritatilor publice locale. Ecourile in presa locala au existat, prin doua articole, unul despre strategia generala iar al doilea, despre parcari.
Vom trimite cu adresa oficiala si autoritatilor publice, documentul realizat de catre cele 21 de ONG-uri.
Dupa cum am spus si in cadrul dezbaterii publice, mai toti economistii sunt de acord in zilele noastre cu faptul ca prosperitatea este o functie de tehnologie si de populatie. Cu alte cuvinte, daca am avea un oras in care sa existe oportunitati pentru tineri, cum ar fi o mobilitate urbana durabila, un sistem educational competitiv pentru copii si o stratege urbanistica si de dezvoltare economica inchegata, in cca. 10 - 15 ani, prosperitatea s-ar reinstala si aici. Altfel, ne intalnim doar promisiuni de reindustrializare a zonei, lucru pe care nu l-a reusit nimeni, niciodata, niciunde in capitalism.
Pentru cei interesati de viitorul Galati-ului in urmatorii 20 de ani, documentul poate fi consultat accesand acest link.
Daca ar depinde de mine as intari foarte mult Politia Locala. As institui un program de pregatire pentru ca toti agentii sa poata sprinta :) . Stiti la ce ma refer, nu? La burta de bere, evident :) I-as dota pe cei care patruleaza cu biciclete exact ca aici iar pe unde este foarte mare aglomeratia, i-as dota cu Segway-uri, exact ca aici. In unele cartiere as institui patrule cu autospecialele clasice, sau chiar pe scutere. Si le-as schimba si uniformele, le-as face negre, pentru a fi mai impunatoare. Intregul demers, cred ca este absolut necesar la Galati, iar asta o spun pentru ca sunt eu insumi patit. Acum cateva saptamani, aproape o luna, in plin centrul orasului am trecut printr-un incident neplacut, ocazie cu care am ajuns sa apar si la ziar. (aici)
Nu pot spune ca detin statistici oficiale, dar senzatia generala in Galati este ca fenomenul criminalitatii stradale este in crestere. Si nu ma refer la faptul ca sunt batai sau ca se intampla talharii precum in anii '90, cand se smulgeau lantisoarele de la gat, dar exista un sentiment de neincredere, pe care nu il simt numai eu. Vocabularul in autobuz este de asemenea, mult mai violent decat in anii trecuti. Parca la fel si in trafic, conducem din ce in ce mai agresiv. Nu stiu de ce. In Ardeal toti soferii sunt foarte politicosi, chiar galanti. Mi se pare doar mie?
Totusi, si o veste buna: am primit scrisoare de la Politia Romana cum ca incidentul prin care am trecut si-a gasit o finalizare. Una dintre persoanele agresive a fost identificata si "atentionata". Eu unul sunt foarte multumit. Nu mi-as fi dorit cine stie ce amenzi sau alte sanctiuni foarte drastice, mi-am dorit doar sa nu ramana asa; persoanele respective sa stie ca, in timpul serviciului, trebuie sa aiba o conduita civilizata, iar daca nu, vor fi contactati de Politie. A doua oara, probabil vor primi si o amenda. Va indemn pe toti sa luati atitudine, putem schimba lucrurile putin cate putin. Si va vand si un pont: daca doriti sa faceti o sesizare la Politie, mai nou o puteti face direct online. Chiar e mai recomandat asa, credeti-ma.
Daca tot suntem la capitolul fun si distractie si concedii si toata lumea posteaza poze de pe la Aventura Park si e la moda si Primaria Galati vrea sa faca si ea parc de aventuri din bugetul propriu la parcul Siret, uite, am o propunere pentru cine crede ca trendul asta cu "hai sa ne cataram in weekend in copaci si sa ne dam cu tiroliana si sa bem o bere dupa", merita calarit putin.
1. Cel mai misto parc de aventura din zona Galati - Braila se poate face in Macin. Cu tot felul de trasee prin copaci, mountain bike, off-road, drumetie, cu o tiroliana gigantica pe varfurile de pe acolo si chiar de pe Vf. Tutuiatu pana jos, in Greci, parapanta, astronomie pentru geeks, si de aici incepem sa visam si o mica cabanuta, cazare, camping, catarare (din aceea pe bune, nu pe perete), calarie si multe altele. Iarna se poate amenaja o mica partie de ski si 2 - 3 trasee de snowmobil. Dar putem sa incepem mic, cu un parc de aventura si o tiroliana.
2. Cea mai misto tiroliana care s-ar putea face, de data aceasta, in interiorul Galati-ului ar fi, evident, pe Faleza Dunarii, fie in zona Fructul Soarelui (pornire de la parcul superlamoda Viva si coborare lenta longitudinala, in lungul versantului), fie la Turnul de Televiziune, unde avem de asemenea ditamai dealul, iar sensul de coborare spre Bac.
3. Ce ar fi ca ONG-urile, sustinute de cateva firme si accesand 2 - 3 finantari, sa intre putin in concurenta cu Primaria Galati si sa isi uneasca fortele pentru un astfel de proiect - unul din cele de mai sus. Am putea finanta activitatea administrativa a cel putin 20 de organizatii (contabilitate, parte juridica, sediu, 3 salarii, etc.) si surplusul sa il intoarcem in comunitate prin proiecte - gasim noi o modalitate.
4. Asa, de duminica, daca aveti chef, mai jos e cel mai misto "parc de aventura", daca il putem numi asa, pe care l-am vazut. Ce parere aveti?
Am citit o stire cum ca Primaria Galati, alaturi de Consiliul Local Galati, va amenaja primul Parc de Aventura de Stat din Romania. Fiind lamurite de faptul ca privatizarile esuate din Galati au dus, pana acum, doar la cresterea somajului, autoritatile locale au hotarat sa se orienteze din nou spre economia socialista, planificata si coordonata de stat. Astfel, parcul SIRETUL va beneficia de investitii din bugetul local iar zona va fi transformata, conform HCL, in parc interactiv cu tiroliene, trasee de parcurs prin copaci, tir cu arcul, arena de turnir, pereti de catarare si altele. Veniturile obtinute din vanzarea de bilete se vor redirectiona catre alte investitii similare, cum ar fi: o fabrica de cuie, o fabrica de tricotaje, precum si o fabrica pentru piese de autoturisme ce vor fi livrate catre prietenii nostri din Coreea de Nord.
Lasand gluma la o parte, la o prima cautare pe net aici si aici, evident ca in Romania toate investitiile de acest gen sunt realizate de persoane private.
Intrebarea mea este alta: in loc sa se complice cu realizarea investitiei, de ce autoritatile locale nu au hotarat, ca si in cazul Plajei Dunarea, concesionarea suprafetei de teren, in acest scop? Realizarea investitiei sa fi cazut in sarcina unui investitor, fara ca bugetul local sa fie afectat in vreun fel, ba dimpotriva, proiectul sa fi reprezentat un venit la buget si nu o cheltuiala.
Iar daca vrem sa dam o tenta sociala si sa mergem cu imaginatia si mai departe, nu ar fi fost imposibil sa se fi adresat se fi adresat ONG-urilor (care pot obtine finantari private precum Tara lui Andrei, Raiffeissen, Metro, Telekom, etc,) care sa fi dezvoltat o afacere sociala de foarte mare impact, iar fondurile sa se fi dus, spre exemplu, la construirea in municipiu de facilitati pentru accesul persoanelor ce se deplaseaza in scaun rulant (aprox. 3000 la numar, in judetul Galati). Mai vreti idei bune domnilor, ca mai avem?
Exista in Galati cel putin trei cluburi de air soft, si paintball, dar si cluburi de offroad, unul dintre cei mai nebuni (in sensul ala misto) oameni pe care i-am cunoscut, motociclist aventurier si proprietar de business de electronice, vreo doua cluburi de montagnarzi, clubul Mecanturist, plus vreo doua asociatii de ciclism sportiv (Clubul de Ciclism Galati si BikeWorks), NewYork Crew si probabil ca mai sunt si altii care s-ar fi implicat inclusiv financiar.
Ideea de astazi pentru Primarie: in Galati exista numerosi artisti locali: pictori, sculptori, scriitori. Mai mult decat atat, avem un Liceu de Arte (Dimitrie Cuclin), unde invata o droaie de copii talentati. De asemenea, ONG-urile au inceput sa se miste. Oare nu ar fi o buna ocazie sa infrumusetam statiile de autobuz? Fiecare statie devine dedicata unui artist care o poate modifica dupa propria viziune. Artistul devine astfel cunoscut la nivel local si isi raspandeste viziunea in randul publicului, ramanand in acelasi timp, in istoria locala. Finantarea este asigurata printr-un parteneriat comercial cu intreprinzatori locali, dispusi sa finanteze aceste proiecte. Primaria primeste o opera de arta, economia locala este incurajata, orasul este astfel infrumusetat. ONG-urilor li se da, intr-un mod similar, oportunitatea de a-si propaga mesajele. Stiu eu cel putin vreo 4 ONG-uri care ar fi interesate sa se implice intr-un astfel de proiect. Un exemplu de statie de autobuz de acest tip da Iasi-ul, cu statia Darlington, statia de autobuz pentru udat flori. Frumos, nu? smile emot Frumos, nu?
Imagineaza-ti ca faci ca un cocktail cu gust de administratie, urbanism, societate civila din Galati, ONG-uri, putina politica si antreprenoriat. Se amesteca totul cu poze cu labradori, DIY si se adauga cugetari adanci. Se presara foarte putina politica internationala si nu foarte multa economie, cat sa nu fie prea iute. Se bea doar seara, nu se amesteca decat eventual cu bere, si doar in locul special amenajat pentru conversatii inteligente.
