Ieri am participat la un eveniment inedit. Fara a fi foarte clar cine sunt organizatorii, cu o seara inainte a aparut in presa locala aici si aici faptul ca azi, cu ocazia Zilei Europene fara Masina, se organizeaza un mars ciclist, sau, dupa cum este cunoscut evenimentul la Galati, o mare bicicleala.
Sarit in sa si ajuns pe esplanada Salii Sporturilor. Aici o gramada de elevi luati de la ore si "salvati" de ora de mate, cu un nene care incerca la megafon sa explice ceea ce va urma. Intr-un colt, prietenii de la Clubul de Ciclism Galati, putin stingheri si nici ei foarte siguri de cine organizeaza totul. Desfasurarea de forte, fara precedent: 4 sau 5 masini de Politie Rutiera si Locala (pentru protectia coloanei de 100 de participanti), una sau doua salvari, elicopterul Smurd facand survol. Uau!
Traseul: Sala Sporturilor - Universitatea Danubius, unde facem jonctiunea cu ciclistii braileni pe care ii acompaniem pana inapoi la Sala Sporturilor. Un traseu de 1 km si ceva, total nedistractiv. Plecam!
Politisti la fiecare intersectie dirijeaza sau opresc, dupa caz, traficul. In 10 minute suntem la destinatie, unde incepe asteptarea ... in jur de ora 14:00. Asteptarea dureaza peste 1 ora, in care Braila nu apare. Intr-un final apare un ciclist. Toata presa sare pe el. Este singurul ciclist care a venit din Braila. Noua, celor care am venit in urma anuntului citit in presa, ni se pare totul dintr-un film prost. Elevii nu par a avea o problema. Domnul cu megafonul ii roaga sa stea grupati in continuare.
Intre timp apare un Volswagen Passat nou nout, nou spalat, cu cauciucurile date cu silicon, de culoare neagra, cu girofar. Se dau jos din el domni la costum. Sunt de la autoritati. Ma apropii sa ii intreb ce mai asteptam sub soarele torid si primesc raspunsul ca trebuie sa vina copiii din Braila cu doua autocare si cu bicicletele. Aflam astfel cine sunt organizatorii.
Intr-un final apar autocarele, urmate de un camion plin cu biciclete. Domnul cu parul alb ne pune la curent cu faptul ca elevii braileni vor dona fiecarui galatean un tricou rosu pe care scrie "Ziua Fara Masini". Primim umili cadourile pe care le si imbracam si le multumim entuziasti copiilor. Autoritatile solicita o fotografie de grup, doar nu pot rata momentul. Schimbul de tricouri dureaza vreo 30 de minute. Intre timp motorul Passat-ului merge in continuare, doar e prea cald afara si se incinge habitaclul. Strig dupa unul din domnii in costum sa opreasca motorul daca tot se pozeaza cu biciclistii si e totul eco green sporty bio, azi. Se face ca nu ma aude.
Toti plecam incolonati inapoi spre Sala Sporturilor. Dealul de la intrarea din oras e destul de greu de urcat, multi se dau jos imediat de pe bicicleta. Ma intreb cine a hotarat traseul dar, de nervi, reusesc sa ajung sus pedaland. In alte 5 minute ajungem inapoi de unde am plecat. Continui spre casa fara a mai fi curios ce ni se va mai spune la microfon.
Pana acasa, la celalalt capat al orasului, sunt un tip cu camasa si tricou rosu pe deasupra, printre masini. Bine ca evenimentul nu a deranjat traficul in centru! Felicitari organizatorilor!
Multumesc elevilor pentru tricou. Va asigur ca autoritatile vegheaza la viitorul vostru si organizeaza tot felul de proiecte frumoase.
Ne vedem la urmatoarea mare bicicleala. Poate cea pe bune.
