Atat in Galati, cat si in alte orase ale Romaniei, exista unele curti, deloc domnesti, in interiorul carora se afla cate un copac, exact la margine, exact langa gard.
Trunchiul este, de obicei la interior, iar coroana, nu foarte frumoasa, precum cea din fotografia alaturata, atarna atat in interior, cat si in exterior. De aceea, cei care trec pe trotuar observa cu usurinta faptul ca pomul respectiv nu este nici inauntrul, nici in afara curtii respective. Pur si simplu nu este la locul sau.
Copacul acela a aparut acolo exclusiv datorita hazardului, fara ca cineva, precum stapanul casei, sa il fi dorit vreodata, cu adevarat. Un astfel de copac nu este nici macar un pom pe care sa il faca cadou o ruda mai saraca sau pe care sa il fi bagat in pamant, in joaca, un copil. Un astfel de copac incolteste doar cand cineva arunca peste gard, cu sau fara intentie, o samanta, care, ulterior, datorita umezelii, soarelui sau altor conditii propice, prinde radacini.
Ceea ce este neplacut la acest pom este faptul ca, in momentul in care fructele sale s-au copt, incep sa cada. Acestea lasa pe caldaram, in jurul trunchiului, o pasta foarte urat mirositoare, care se lipeste de pantofi si care este luata pe picioare in casa de trecatori. Aceasta pasta se lipeste de parchet, se ia foarte greu de pe talpi, si, uneori, fermenteaza, devenind chiar un alergen puternic, daca nu toxic pentru acea curte.
Dar cel mai grav lucru este faptul ca, la umbra acelui pom, nu ajunge suficienta lumina pentru a mai incolti vreo alta planta. Nu va creste nici un alt stejar, nici brad carpatin, nici macar cateva floricele de camp, nu mai vorbim de gazon sau iarba salbatica. Astfel de pomi fac o umbra atat de mare pamantului, ca la poala lor nu creste nici macar o papadie.
Copacul acesta poarta numele de dud. Fructele despre care vorbim au forma de ciorchine de strugure de pe o podgorie regala, dar, de fapt, au gust de gorgoaze dulci-acrisoare. Copiii, totusi, sunt innebuniti dupa ele.
La finalul acestui an, foarte multi politicieni au transmis mesaje de Craciun langa bradul impodobit. Le-am ignorat. Ceea ce mi se pare cu adevarat demn de luat in seama este mesajul de pe Facebook, laconic, modest, demn si incurajator, din partea unui fost viitor rege, transmis nu langa bradul de Craciun, ci de la umbra unui dud.
In fotografia alaturata, dudul nu se vede, la stanga sa, dar credeti-ma, chiar daca nu se vede, este acolo, vegheaza.
"A trecut un an greu si profund nedrept, care mi-a rapit tara si m-a dus departe de voi, intr-un exil pe care insa l-am acceptat.
Respectul fata de Majestatea Sa ramane neclintit.
Pentru aceasta urare, domnul Mills merita macar un like si un share, nu credeti? Si poate un con de brad!
