"Cine este dispus sa renunte la putina libertate pentru putin mai multa siguranta, nu merita nici libertate nici siguranta.", a spus Benjamin Franklin, unul dintre parintii fondatori ai Americii si ai democratiei contemporane.
Citatul de mai sus este mai actual ca niciodata, in contextul in care Europa devine o tinta a atacurilor teroriste. Ce-i de facut? Cum ne mentinem, ca europeni, drepturile si libertatea individuala in conditiile in care securitatea personala este pusa sub semnul intrebarii? Cum ramanem democratici, toleranti, deschisi fata de imigranti (imigrantii si multiculturalismul au fost motorul prosperitatii si in USA si in Europa), iubitori de semeni, deschisi la a exporta democratie pe glob si protejati in acelasi timp? Cum facem ca, fara a ne afecta libertatea, sa obtinem mai multa securitate?
Sa ne uitam atent la realitatea pe care o traim. Vom vedea ca, in fapt, persoanele care au dus la indeplinire atentatele sinucigase se aflau pe teritoriul european de zeci de ani. Cetateni europeni. Si la Charlie Hebdo, si la Bataclan, vom vedea acum cine sunt autorii masacrului de la Bruxelles.
Said si Cherif Kouachi, cetateni francezi, nascuti si crescuti in Franta, la Paris (Al Quaeda)
Foued Mohammed-Aggad - cetatean francez, nascut si crescut in Franta, la Strasbourg. (ISIS)
Salah Abdeslam - cetatean belgian, nascut si crescut la Bruxelles (ISIS)
Nu mai continuam, ati inteles ideea.
Dintr-un motiv sau altul, acestia s-au radicalizat. Europa a esuat in procesul de a-i integra, de a-i educa.
Ceea ce s-a intamplat in Belgia comporta o anumita predictibilitate retroactiva. Cu totii spunem: normal ca au dat cu bomba, doar Merkel a acceptat refugiatii. Normal ca au intrat si teroristii odata cu ei, doar Occidentul a generat razboiul din Siria. Normal ca apar crestini carora le este taiata beregata, pe internet, doar ISIS a fost initial o organizatie tolerata de americani. Bravo Putin, multumim ca te duci si nivelezi acolo solul. Scoate untul din ei !!! Si multe alte aberatii, care, retrospectiv si aparent, au legatura una cu cealalta, iar noi toti, cand privim situatia per ansamblu, avem impresia ca toate au o logica. Daca ar fi asa, ar trebui ca, urmand acelasi fir logic, sa putem proiecta ceea ce urmeaza. Dar nimeni nu are nici cea mai vaga idee incotro ne indreptam.
Aflandu-ne intr-un Extremistan al lui Nassim Nicholas Taleb, cred ca trebuie sa ne oprim din incercarile de a masura riscul de radicalizare si de atentat, si, in schimb, sa ne propunem sa devenim robusti. Asa cum spune si Taleb, francezii, dupa Primul Razboi Mondial, au construit linia Maginot, deoarece au "masurat" faptul ca doar pe acolo ar avea loc o invazie. Ce s-a intamplat in al Doilea Razboi? Nemtii au ocolit linia Maginot. La 9/11 au fost manevrate trei avioane direct in turnuri si in Pentagon. Americanii au introdus cele mai sofisticate metode pentru a impiedica un prototerorist sa mai poata vreodata transforma un avion de linie intr-o arma. Ce au facut radicalii? Au inceput sa se arunce in aer direct in aeroport, pe stadioane si in strada. Pe asta cum o opresti? Simt nevoia sa repet: teroristii din Europa au fost nascuti, crescuti, educati si maturizati in Europa. Nu au venit din alta parte.
O alta somitate in securitate este doamna Karen Greenberg, directorul Forhan Law School, o prestigioasa universitate din USA, si membru al Council for Foreign Relations. Alaturi de ambasadorul Israelului la New York, ne atrage atentia azi pe CNBC cu privire la faptul ca oricat am dori sa tinem criminalitatea sub control, atat timp cat in Europa exista interdictia efectuarii de arestari noaptea, cartiere unde politia nu intra niciodata, zone gri, urbane sau rurale, unde conceptul de law enforcement efectiv nu exista, nu putem vorbi de contrainformatii sau de politici eficiente anti-tero. Punem toate aceste epifenomene ale democratiei in contextul absentei granitelor interne si obtinem ceea ce vedem la televizor azi.
Toate acestea la nivel global, vazute prin ochi de vultur, de la inaltime. Daca intram in detalii vom identifica o incapacitate a autoritatilor nationale de a se coordona. Iar serviciile de informatii franceze sunt cunoscute ca cele mai indaratnice in a impartasi know-how cu altele. Probabil pentru ca sunt in acelasi timp foarte bune, dar iata poate si motivul din care nu au putut opri Charlie Hebdo. Mai multi din servicii, chiar si din Romania, ii cunosteau pe unii dintre atentatori ca persoane periculoase.
Parca in Stratfor l-am citit mai demult pe George Friedman spunand ca proiectul Uniunii Europenene a inceput ca un spatiu economic comun si, pas cu pas, a devenit un spatiu politic comun. Asa este, dar nu si un spatiu al securitatii comune. Acest lucru trebuie sa se schimbe. Nu este permis ca celule ale serviciilor secrete dintr-o tara sa cunoasca intentiile unor potentiali teroristi, sa cunoasca traseele si activitatile acestora pe un anumit teritoriu, iar acestea sa nu actioneze conjugat cu alte celule ale serviciilor secrete dintr-alta tara, atat timp cat suntem cu totii in chestia asta.
Raspunsul, pentru mine, este clar. Europa trebuie sa devina mai unita, nu mai dezbinata, mai toleranta, nu mai xenofoba, mai orientata spre valorile multiculturalitatii si libertatii religioase, si nu mai habotnica. Daca radicalizarea, dorinta unora de a insufla teroare, pot fi considerate o boala a societatii noastre, atunci aceasta trebuie, cateodata contraintuitiv, tratata cu mai multa libertate, nu cu mai putina. Cu mai multa autonomie si putere acordata comunitatilor, nu mai putina. Cu o injectie cu o doza cvadrupla de democratie, direct in inima sistemului. Cu mai multa deschidere, nu cu inchidere intre granite, in ghetouri, in case si in noi insine. Iar acestea nu cred ca sunt vorbe mari, cred ca pot fi transformate in actiuni concrete, pe doua paliere.
Trebuie actionat la nivel supra-national si sub-national. Nicidecum la nivel national.
Supranational, se impune un Birou European de Investigatii, pe modelul FBI, care sa aiba jurisdictie internationala, pe intreg teritoriul Uniunii, pe sablonul Interpol dar cu atributii extinse, de colectare de informatii, investigare si punere sub acuzare. Numai asa, un radical din Belgia (atentie, cetatean belgian, nascut si crescut in Belgia, educat in Belgia, muncitor in Belgia), nu va aparea din senin, cu o centura de explozibili, la Bucuresti, la Sofia, la Budapesta sau in alta capitala europeana (sau invers). Doar asa.
Subnational, trebuie intarita securitatea comunitatilor locale si acordata si mai multa autonomie. Cartierele stiu mai bine decat capitala cine este tipul ala dubios de la etajul 2, foarte politicos, dar cam retras, care nu vorbeste cu nimeni. Cu cat unitatea care are rolul de a asigura linistea este mai aproape de firul ierbii, cu atat este mai eficienta. Pe ultimul atentator de la Bataclan l-au gasit acum cateva zile, dupa luni de cautari, unde? In cartierul unde a copilarit, la doua case distanta. Mai e nevoie de alt argument? Cele mai mici rate ale criminalitatii se inregistreaza in orasele-stat. Nu sunt specialist in securitate colectiva, dar mi se pare mie, sau de 200 de ani, din nou, americanii isi aleg serifii la nivelul orasului si organizeaza patrule civile de cartier de tipul neibourhood watch ???
Principiile de mai sus sunt principii de anul I de la Stiinte Politice, nimic altceva. Au auzit politicienii de conceptul de "guvernanta multinivel"? Aia e, asa rezolvam prolema.
Europa se doreste un spatiu al prosperitatii comune, un spatiu al libertatilor si democratiei comune, dar nu se comporta ca un spatiu al securitatii comune. Parlamentele nationale, Parlamentul European, trebuie sa adopte o legislatie supra-statala si sub-statala care sa fie capabila sa ne protejeze viata de zi cu zi, si nu de vreo amenintare externa, ci de noi insine.
Doar asa vom beneficia de securitate, fara sa renuntam la libertatea noastra de a-i iubi pe ceilalti, crestini, musulmani sau alte religii, si a nu derapa iar inspre greselile rasismului, xenofobiei si autodistrugerii din trecut, inspre un al treilea razboi mondial.
