Criza imobiliara care bate la usa vine, de data aceasta, nu dinspre SUA ci din alta parte, iar asta trebuie intr-adevar sa ne infricoseze. Am mai gresit o data cand ne-am luat dupa politicienii care dadeau asigurari. Pe 25 septembrie 2008, presedintele Romaniei anunta faptul ca ”agravarea situatiei financiare la nivel international nu va afecta economia romaneasca pentru ca
pe piata bancara nu exista filiale ale marilor banci din SUA”. Traian Basescu preciza ca economia Romaniei va inregistra, in 2008, o crestere de 5 - 7%”
Articolul complet, in Revista 22. Premierul Calin Popescu Tariceanu afirma ca ”Nu este o problema specifica Romaniei. Lipsa de incredere se reflecta si in alte sisteme bancare. Societatile comerciale nu-si mai pot realiza planul de afaceri.”
Articolul complet aici. Alti politicieni ne asigurau la televizor ca in Romania suntem protejati din cauza ca nu avem o bursa functionala. Dimpotriva, exact din acest motiv, tara noastra a fost lovita direct in plex, si tot din acest motiv, in continuare, suntem ocoliti de capital. Dar asta e poate subiectul unei alte postari.
Statele Unite si-au consolidat in ultimii noua ani legislatia ce tine de creditarea persoanelor fizice, iar pe Wall Street au fost reglementate destul de strict produsele derivative toxice. Odata cu explozia bulei imobiliare din SUA (asa numita criza
sub-prime), vizibila la noi prin falimentul
Lehman Brothers, au cazut bursele la nivel global, prin fenomenul contagiunii. Dar acel fenomen nu a fost generat de o economie bolnava, ci de o economie prost reglementata: supra-reglementata acolo unde ar fi trebuit sa fie mai relaxata, sub-reglementata acolo unde ar fi fost necesare limite. Dar nu o economie bolnava. Cu alte cuvinte, dupa falimentul Lehman, gradul de progres tehnologic si de inovare stiintifica, in SUA, nu a scazut in intensitate ... muncitorul american nu a devenit mai putin productiv ... intreprinzatorul nu a devenit a doua zi mai putin inventiv, cu un spirit antreprenorial mai slab, iar produsele americane nu au devenit brusc mai putin competitive decat produsele concurente, sau mai putin fiabile ... Fibra economica americana, nu numai ca nu s-a modificat, ci probabil chiar s-a intarit. Acea criza a fost una de "corectie", de eliminare a unor anomalii de sistem, aparute din cauza unor speculatii toxice, si nu una structurala. Iar apoi intregul fenomen s-a intins in toata economia globala. Cea americana de acum este mai mare, mai puternica si mai sanatoasa decat a fost vreodata.
Primul indiciu
Ceea ce urmeaza nu are nici o legatura cu ceea ce am vazut pana acum si vine dinspre China. Spre deosebire de SUA, in China este aplicata de 20 de ani o filosofie Keynesiana in care statul se angajeaza in lucrari publice majore pentru ca, astfel, sa aiba loc o crestere a PIB-ului, dar care, in ultima perioada a fost dusa la extrem. Vorbim aici de o criza generata de o economie ne-sustenabila, de o economie bolnava sistemic. Iar cifrele sunt de-a dreptul infricosatoare. In China, in ultimii ani, au fost construite, pe banii statului, in jur de 10 orase pe an, cu o capacitate cam de 2.000.000 de locuitori per oras. Adica, pentru a avea un grad de comparatie tangibil, au fost construite in jur de 10 Bucurestiuri pe an, cu tot cu parcuri, teatre, cladiri administrative, zgarie-nori, etc. Sa ne intelegem, aceste orase sunt in prezent goale golute, sunt orase fantoma. Tot in China sunt in prezent
64 de milioane de apartamente libere, pe care nu are nimeni bani sa le cumpere. Da, ati citit bine, 64 de milioane. Un astfel de apartament costa intre 40 - 60.000 dolari, iar venitul mediu este de 6.000 de dolari pe an. Si cum stim faptul ca sectorul constructiilor este unul dintre sectoarele cu cel mai mare impact in orizontala economica, intregi industrii, de la otel, la mobilier si electronice, depind de mentinerea unui ritm sustinut de construire. Momentul prabusirii va veni atunci cand investitorii pe bursa nu vor mai avea incredere in aceasta strategie guvernamentala. Contagiunea inspre economia europeana va exista de fiecare data, atat timp cat vom trai intr-o lume globalizata si interconectata.
Cartelul energiei nu vorbeste limba rusa
Cel de-al doilea indiciu vine dinspre tarile OPEC, dar mai ales dinspre Arabia Saudita si dinspre Rusia. Pretul petrolului a ajuns mai jos decat nivelul din aprilie 2004.
Nu e o gluma. Ieri, pe 13 ianuarie, a scazut, pentru putin timp, sub 30 $ barilul, ceea ce este sub pretul apei imbuteliate vandute in supermarketuri in Marea Britanie. Desi majoritatea analistilor sustin faptul ca aceasta scadere se datoreaza depozitelor pline din SUA si orizontului ca America, in scurt timp, va demara, dupa multi ani de embargo, exportul de titei, totusi, la o analiza a presei internationale, vedem cum cartelul a pierdut controlul productiei iar Arabia Saudita extrage mai mult decat a extras vreodata. Rusia, desi nu face parte din OPEC, si desi rubla este direct legata de petrol, nu poate nici ea reduce productia.
In acest articol BBC descrie pozitia ministrului de finante rus, Anton Siluanov, care sustine ca echilibrul bugetar actual in Rusia ar fi sustinuta de un pret de 82$ la baril. Intre 80$ si 30$, diferenta este prea mare, pentru a fi evitate corectii bugetare. Si, cum altfel decat taind din cheltuielili, ceea ce intr-o economie de comanda cum este economia ruseasca, se traduce direct in nivelul de trai al populatiei. In ciuda unei inflatii de 15%, in acest an Rusia spera la o inflatie tinuta sub control de 4%. Sunt curios cum.
In Romania a aparut si un risc localizat. Piata imobiliara care abia se ridicase de la nivelele joase la care ajunsese in 2010 si se scutura de praf pentru a privi din nou inspre viitor, se prefigureaza ca va suferi o noua cadere. Cauza este tocmai masura guvernamentala menita initial sa o salveze de la inec: programul guvernamental Prima Casa. Acest program, desi a oferit oportunitatea unor tineri sa beneficieze de garantii guvernamentale pentru credite imobiliare, nu a facut decat sa creasca artificial cererea de locuinte si apartamente si, totodata, a demonstrat lipsa de incredere a institutiilor de creditare in economia romaneasca. Altfel spus, bancile nu au avut, dupa 2008, incredere in stabilitatea job-ului celui imprumutat, asa ca au solicitat garantii suplimentare pentru a transfera acest risc catre stat. Deci nu capitalizarea bancilor a fost o problema ci increderea in stabilitatea tarii. Creditele se intind pe 20 - 30 de ani iar statul este singura structura demna de o asemenea incredere. Pe de alta parte, cei imprumutati nu ar fi avut posibilitatea platii unui avans de 40 - 50%, pentru a acoperi, ei insisi, acel risc. Realitatea este ca, si asta o poate spune orice agent imobiliar, nu poti avea o crestere substantiala a imobiliarelor si totodata un exod al populatiei inspre capitala sau inspre Vestul Europei. De obicei, cresterea populatiei este corelata cu cresterea preturilor imobiliarelor si cu numarul de proiecte demarate de dezvoltatori. In prezent, in Bucuresti, in Iasi, in Cluj, sunt in derulare cele mai mari proiecte imobiliare din Romania. Vor inregistra profit doar daca aceasta criza economica ce se prefigureaza, va fi evitata in ultimul moment. Altfel, toate aceste proiecte se vor opri. Nu exista motive economice reale si concrete, nici pentru aparitia de noi proiecte imobiliare, nici pentru cresterea preturilor la vanzare sau la inchiriere, nicaieri in Romania.
Exista si doua aparente indicii care nu ma conving. In primul rand nu cred ca ar trebui trase concluzii in urma unor analize tehnice ale pietelor financiare internationale. Da, in ultimele zile au existat caderi in capitalele financiare. Dar nu sunt de parere ca vazand volatilitate pe indicii bursieri la Londra, NY, sau Frankfurt, putem trage o concluzie vis-a-vis de viitor. S-a dovedit ca cine face predictii bazandu-se pe bursa greseste, tocmai deoarece acestea sunt impredictibile. Daca ar fi predictibile, atunci nu am mai avea ce discuta. Faptul ca indicii bursieri au cazut in ultima perioada nu inseamna nimic. Nu e nici prima, nici ultima oara.
In al doilea rand, nu as pune foarte mult accent pe predictia RBS, foarte prezenta in ultimele zile, atat in feed-ul de facebook si sharuita de multi dintre noi, cat si preluata de
CNN Money si alte canale de presa internationala. Aici puteti
citi, printre altele, cum domnul Andrew Roberts, autorul avertismentului, tot incearca predictii cataclismice de vreo 5 ani. Pana acum nu prea s-au adeverit.
Asfaltam pe datorie
Tot acest context economic, descris mai sus, ma face sa trag urmatoarele concluzii. In primul rand, in Romania, ramane in picioare zicala ”Cash is King”. Bancile nu ofera si nici nu vor oferi in viitorul apropiat nici credite de investitii pentru intreprinzatori, pe termen lung, nici dobanzi la depozite care sa merite un oarecare grad de interes. Nemaivorbind ca nici economisirea nu prea este posibila la noi in tara. A doua concluzie este ca indatorarea populatiei, intr-un context economic nesigur, trebuie evitata de catre politicieni, cu orice pret. Autoritatile locale, in Romania, au un grad de indatorare in crestere, majoritatea pentru proiecte fara ”return on investment”. Primariile si, deci, cetatenii, se indatoreaza pentru reabilitari de retele de apa si canalizare, parcuri, autobuze si mobilier urban, si nu pentru investitii care sa aduca o crestere a PIB-ului la nivel local sau macar pentru a creste veniturile la buget. Daca am face imprumuturi la institutii financiare locale sau internationale, si am investi acei bani in proiecte producatoare de venit (structuri de sprijinire a afacerilor, porturi, aeroporturi, parcuri industriale si altele) atunci nu ar fi nici o problema. Dar ne comportam precum cel care si-a pierdut job-ul sau locuieste la sat si, din cauza secetei, s-a distrus recolta, iar el se duce la carciuma si bea pe datorie. La nivel de comunitate, nu bem, dar asfaltam pe datorie. In Romania nu mai avem, precum in 2008, un stat indatorat la inceputul unei crize, deoarece acea lectie, guvernantii au invatat-o, iar UE ne obliga sa avem deficite mici. In schimb, ne pregatim sa intram intr-o noua criza cu comunitati locale din ce in ce mai inglodate.
Refacem strazi pe banii copiilor nostri, pentru ca nu suntem capabili sa asfaltam pe banii pe care ii producem in prezent. Eu zic sa ne punem centura de siguranta.
Particular, pentru Galati, mai este ceva de spus. Pretul marfurilor industriale este si el stabilit in stransa legatura cu preturile petrolului. In particular, pretul otelului este disponibil pe London Metal Exchange.
Aici avem un grafic pentru otel. Sa speram ca un mare concern, pe nume Arcelor Mittal, nu stranuta de doua ori.
In rest, multa bafta in 2016. Vin alegerile si sigur vom auzi pe la televizor cum ca ”Romania nu va fi afectata de criza”.
