Cu mentiunea ca imaginea alaturata este preluata din cotidianul Viata Libera, incep prin a relata ca am am citit aici, aici si aici articole despre proiectul Primariei Galati cu privire la ceea ce dansii numesc "cartierul de locuinte sociale" din Galati," sau "Campusul social din Galati". Orice om cu capul pe umeri l-ar numi, in schimb, ghetoul din Galati. Este revoltator faptul ca in anul 2015, intr-un oras european, se investesc sume consistente de bani pentru construirea de ghetouri. Pentru implementarea de politici de segregare sociala, de condamnare a unor oameni care au ajuns in situatia in care au ajuns tot din cauza noastra si a unui unui sistem comunist iar mai apoi a altuia, neocomunist.
Ceea ce ma cutremura si mai mult este cum de societatea in ansamblul sau nu reactioneaza la faptul ca o autoritate care ar trebui sa faciliteze accesul la educatie, la bunastare, o autoritate care ar trebui sa se considere integratoare, in fapt, produce segregare si clivaj social.
Despre ce vorbesc? Despre faptul ca, oficial si neoficial, factorii de decizie declara, mai mult sau mai putin "mot a mot", faptul ca Galati-ul nu are centru istoric din cauza ca "Durbaca a adus tiganii in centru!", iar ca ghetourile care sunt in constructie la marginea orasului se realizeaza pentru a muta aceste familii acolo. Repet: in 2015, la Galati se construiesc ghetouri. Totusi, de la Durbaca incoace nu am vazut politici de integrare a acestor cazuri in societate. Nu am vazut politici pentru acces la job-uri, nu am vazut politici pentru alfabetizare a parintilor, pentru sustinerea mersului la scoala al copiilor, pentru cursuri de igiena, pentru prevenirea cersetoriei, pentru promovarea muncii voluntare, si multe multe altele. Tiganii din centru raman condamnati de romanii (tot din centru) la saracie si la subdezvoltare, mutandu-i de unde locuiesc (si apoi dand cu var casele vechi), la marginea orasului. Infiorator!
Cum care este solutia? Solutia este ca aceste cazuri sociale sa fie integrate si nu marginalizate. Daca trebuie sa beneficieze de locuinte sociale, haideti ca cele 1000 (sau cate or fi) de locuinte, sa fie distribuite in toate cartierele municipiului nostru si sa spargem in tandari aceste comunitati toxice pentru insisi membrii lor. Sa trecem in contract o clauza care prevede ca cele 20 de cazuri sociale care ajung, spre exemplu in Mazepa, sa beneficieze de locuinta si de alte tipuri de ajutor doar daca:
1. copiii merg la scoala si trec clasa.
2. parintii participa la randul lor la cursuri de scris si de citit si daca este cazul, la intreg ciclul 1 - 4.
3. toata familia participa la cursuri de igiena, iar gradul de igiena din locuinta pusa la dispozitie este verificat periodic.
4. parintilor li se ofera o slujba necalificata (sau, de ce nu, calificata), care, daca este intr-o firma privata, acea firma sa beneficieze de scutire de impozit echivalenta cu salariul oferit acelui caz social.
5. si daca ne mai gandim putin si apelam si la oameni cu expertiza, mai identificam cateva politici, pe care le punem pe umerii celor care in loc sa lucreze cu adevarat, ocupa un scaun deformat deja de forma corpului, pe la directiile sociale.
EU ofera fonduri cu milioanele pentru educatia acestor categorii, integrarea in campul muncii, pentru instituirea de afaceri sociale. Noi ii mutam de la periferie in centru iar dupa 12 ani, inapoi din centru la periferie, ii folosim electoral, ii folosim ca scuze pentru faptul ca in centru e murdar sau ca monumentele de arhitectura sunt in paragina, si, mai presus de toate, suntem in totala pana de idei. Apoi devenim rasisti si xenofobi si ne intebam de ce unele categorii sociale scuipa, tipa si dau in cap. Intre timp speram ca vine Iohannis cu Merkel si ne rezolva problemele cum au facut la Sibiu. Noi atat putem: sa construim, in continuare, ghetouri!
