Societatea de Filosofie "Sergiu Mihail Tofan"

Un mic fragment dintr-un proiect marca Societatea de Filosofie "Sergiu Mihail Tofan". Azi, Sergiu Tofan ar fi implinit 58 de ani.

Si pentru ca, asa cum spunea el, parafrazandu-l pe Arthur Miller, "nu exista decat ceea ce urmeaza", nu va mai spun decat ca "VA URMA".

#bibliotecaSMT

#audiobook

#Heidegger

#treieseuridespreputere

#caleadomneasca

Inelul de rocada

Am tot discutat despre relații internaționale, ideologie, politică națională, proteste, stat de drept și alte subiecte sofisticate, dezbătute în sfere înalte, cu aer rarefiat. Ce ar fi să ne întoarcem puțin cu picioarele pe pământ?

Mai precis, pe pământul de flori de la Inelul de rocadă, cea mai mare intersecție din Galați. Am citit și ascultat, recent, un interviu relativ amuzant, cu domnul primar Ionuț Pucheanu. Capul răutăților și al ironiilor, ca de obicei, antidotul.ro.

Din ce am înțeles din răspunsurile la întrebarile doamnei Ema Turcu, Primăria dorește să reamenajeze, în sfârsit, rondoul din Țiglina. Se urmărește renunțarea la aranjamentele de flori (fie vorba, o cheltuială anuală absolut inutilă), amenajarea unei pietonale de jur împrejurul "rondoului" și montarea unui "obelisc, ooo ceva, o sculptură acolo".

Facem o sugestie constructivă, o critică și o glumă, în această ordine, față de acest subiect:

Sugestie constructivă

Atât Viața Liberă, cât și subsemnatul, am adus de mai multe ori în discutie sculptura realizată de reputatul artist internațional, Ewerdt Hilgeman. Acesta are expuse lucrări în spații publice ale marilor metropole ale lumii: Chicago, NewYork, Berlin și altele. Fotografiile de mai jos reprezintă aceste opere:

Berlin

Chicago

New York

Și ce legatură are asta cu Galațiul și rondoul de la "Popescu"? Pai e simplu. Așa cum aflăm din mai multe articole, precum acesta, acesta si acesta, am primit cadou, o sculptură a marelui artist, care se numeste "Omagiu lui Brancusi" și care zace ruginită și abandonată pe Faleza inferioară de mai mult de 15 ani, pentru că autoritătile publice nu au considerat că aceasta este de interes local. Am vorbit despre acest lucru și in campania electorală, aici.

Omagiu lui Brancusi

Recondiționarea și plasarea sculpturii de peste 20 de metri, pe un soclu monumental, în centrul rondoului, poate fi un act de reparație istorică, atât pentru obiectul de artă și pentru artist, cât și pentru noi și vindecarea micii noastre urbe. Dacă nici acum nu reusim asta, nu știu când.

O critică

Dezvoltarea urbană durabilă se conduce după principii destul de simple. Unul dintre ele este așezarea arterelor de promenadă în zonele de protecție istorică, pentru că, în general, oamenii doresc să se aseze la o terasă, să stea în liniște, fără zgomot și gaze de eșapament de la mașini, să privească vitrina unui magazin, să intre la un muzeu sau să privească un spectacol stradal. De aceea, marile orașe europene, precum și marile orașe din România (Iași, Cluj, Brașov, Sibiu, Oradea, Craiova, Brăila, București și altele) au închis circulația auto pe arterele centrale istorice și au amenajat străzi pietonale cu permeabilitate filtrată.

Ideea amenajării unei alei care să permită contemplarea obeliscului / sculpturii de pe scuar, nu este rea deloc, dar nu trebuie să ne închipuim că va deveni o zonă de atracție extraordinară. Admirarea obeliscului sau sculpturii se va face, în principal, de la distanță sau din mașină și doar curioșii se vor apropia pentru a citi detaliile inscripționate. În rest, nici mamele cu copii, nici pensionarii și nici tinerii nu vor avea mare lucru de văzut pe scuar.

Ideea patinoarului pe timp de iarnă, pe de altă parte, sună foarte bine, cu observația că pe la târgurile de iarnă, pe langă patinoar, se vinde mereu vin fiert, pentru sufletul celor care privesc de pe margine. Iar vinul fiert, din nou, nu prea se împacă bine cu traficul din apropiere.

Admirarea punctului central s-ar pute face și noaptea, cu ajutorul iluminării arhitecturale.

O glumă

Ewerdt Hilgemann e al meu?

Despre liberalism, proteste, stat de drept si alti demoni.

Michel Foucault

Răspunsuri cu privire la ce se întâmplă în România, dar și ce este de făcut pe viitor pentru a evita abuzurile din partea statului, găsiți mai jos:

„Întrebarea esențială a liberalismului este dacă avem, cu adevărat, nevoie de guvernare. Liberalismul afirmă că se guvernează întotdeauna prea mult. Dar de ce ar fi, până la urmă, nevoie să guvernăm?Pentru că tocmai această guvernare este cea care garantează existența condițiilor de manifestare a libertății. Societatea civilă, adică acea comunitate umană bazată pe un contract de conviețuire, este cea care dă motivul apariției statului. În cadrul acestei societăți, indivizii trebuie sa își exercite libertatea nestingheriți. Cu toate acestea, este foarte probabil ca exercitarea acestei libertăți a unor indivizi să lezeze libertatea altora. În acest cadru este necesara o instituție care să limiteze libertatea individuală în cazul în care constată că aceasta pune în pericol libertatea semenilor. Această instituție este statul, iar liberalismul este rațiunea pentru care acțiunea acestuia trebuie limitată pe cât posibil, fără a fi, însă, anulată. 

Proteste Bucuresti, 2017

Polizeiwissenschaft (ştiinţa poliţiei) se ghida după principiul că „mereu guvernăm prea puţin”. Rolul acestei instituţii era de a se preocupa de problemele populaţiei, care trebuie să fie cât mai numeroasă şi mai activă pentru creşterea puterii statului. Principiul raţiunii de stat era cel care motiva intervenţii armate, controlul populaţiei şi instaurarea unei stări de excepţie dictate de suveran. Am arătat mai sus modul în care Foucault pune pe seama acestei raţiuni de stat însăşi apariţia conceptelor de bioputere şi biopolitică. Liberalismul, însă, se desparte total de raţiunea de stat, prin însăşi natura sa de apărător al libertăţilor individuale. Aici intervine tensiunea caracteristică a unui stat liberal: „Liberalismul nu este un vis care se izbeşte de o realitate, neizbutind să se înscrie în ea. El constituie un instrument critic cu privire la realitate: cu privire la o guvernamentalitate anterioară, de care încearcă să se desprindă; cu privire la o guvernamentalitate actuală, pe care încearcă să o reformeze şi s-o raţionalizeze în jos; cu privire la o guvernamentalitate faţă de care se opune şi căreia vrea să-i limiteze abuzurile.”

Astfel, Michel Foucault priveşte liberalismul nu ca pe o orientare economică, nici ca pe o ideologie, ci ca pe o „schemă regularizatoare a practicii guvernamentale”. Această regularizare se desfăşoară prin intermediul „domniei legii”. De aici, conexiunea intrinsecă dintre conceptul de stat de drept şi liberalism. Vom vedea, însă, şi modul în care statele de drept din zilele noastre reuşesc să reglementeze problema bioputerii şi dacă îşi stabilesc frâne în a o exercita asupra indivizilor liberi pe care îi guvernează.”

Michel Foucault în DE LA BIOPUTERE LA BIOTEHNOLOGIE, CĂTRE UN „VIITOR POSTUMAN”, de Alexandra TEODORESCU

...

Intelectual dar idiot

Am tradus acest articol scris de Nassim Nicholas Taleb, care reprezintă, de fapt, un fragment din „Skin in the Game” (Cu pielea în saramură). Am început să înteleg de ce Trump a fost ales președinte al USA, am și regăsit câteva raționamente circulare în care eu însumi am căzut  câteodată, ca de obicei, am regăsit o perspectivă provocatoare din punctul de vedere politic, și multe alte semne de întrebare.

Iar dacă ar fi fost un articol care să nu provoace nici o supărare sau revoltă, probabil că nici nu l-aș fi tradus. Fără acestea, suntem oricum, pierduți.

”Ceea ce am văzut în toată lumea, din India, trecând prin Marea Britanie și până în Statele Unite ale Americii, este revolta împotriva unui cerc restrâns de oameni fără propria piele pusă în saramură (no skin in the game) “funcționărași” care se ocupă cu politicile publice, jurnaliști infiltrați, adică acea clasă de „experți” semi-intelectuali cu ceva școală la universități Ivy-League, de tipul Cambridge sau Oxford sau alte universități cu etichetă, care ne spun tuturor: 1. Ce să facem 2. Ce să mâncăm 3. Cum să vorbim 4. Cum să gândim ... și 5. Cu cine să votăm.

Dar problema adevărată este că în țara orbilor, chiorul e împărat: acești oameni, care se autodefinesc ca făcând parte din „intelighenția”, nu văd pădurea din cauza copacilor, adică nu sunt suficient de inteligenți nici măcar pentru a defini inteligența – astfel, cad în capcana raționamentelor circulare. Dar cea mai mare calitate a lor este capacitatea de a trece cu bine peste examene proiectate de alți oameni ca ei. Or, cu reviste de psihologie care reușesc să duplice 40% din rezultate, diete care se întorc la 180 de grade după jumătate de secol de fobie a grăsimilor, analize macro-economice care funcționează mai prost ca astrologia, numirea lui Bernanke, care nu avea habar despre riscuri și teste farmaceutice care dau rezultate în mai puțin de 1/3 din cazuri, oamenii au perfectă dreptate când încep să asculte mai degrabă de instinctele ancestrale sau de bunica (sau de Montaigne sau de alte feluri de înțelepciune clasică). Oricum toate astea au o reputație mai bună decât acești constructori ratați de politici publice.

Într-adevăr, se poate observa cu ochiul liber că acești birocrați academici care au senzația că ne pot conduce viețile, nu sunt nici măcar riguroși, nici în statistica medicală și nici măcar în construirea politicilor publice. Ei nu fac diferența între știință și scientism. De fapt, în mintea lor dependentă de imagini, scientismul li se pare mai aproape de adevăr decât știința. (De exemplu, este simplu să demonstrăm următoarele: mult din ceea ce oamenii de genul Cass-Sunstein-Richard Thaler – aceia care țin să ne împingă spre un anumit comportament  - consideră a fi „rațional” sau „irațional” (sau alte categorii ce indică o deviere de la un protocol descris sau prescris)  provine dintr-o înțelegere eronată a teoriei probabilităților și din cosmetizarea modelelor statistice de bază. De asemenea, sunt predispuși erorii, confuziei între „întreg” și agregarea liniară a componentelor acestuia, așa cum am văzut în capitolul dedicat regulii minorității.

...

Intelectualul idiot este un produs al modernismului, deci a luat avânt încă de la mijlocul secolului al-XX –lea și a ajuns la maturitate azi, alături de o altă categorie largă de oameni fără propria piele pusă în saramură care au reușit să pătrundă în viețile noastre. De ce? Simplu: în cele mai multe țări, statul este de 10 – 20 de ori mai mare decât era acum 100 de ani în ceea ce privește procentul din PIB. Intelectualul idiot este omniprezent în viețile noastre, dar se întâmplă foarte rar să fie văzut în afara unor sedii specializate: think-tank-uri, instituții media, universități –totuși, cei mai mulți dintre ei au slujbe reale fiindcă posturi pentru intelectualii idioți nu prea se găsesc.

Fiți foarte atenți la semi-eruditul care se consideră erudit. De cele mai multe ori, acesta nu detectează sofismul.

Intelectualul idiot este cel care îi consideră „bolnavi” pe cei care fac lucruri pe care el nu le înțelege, fără a-și da seama că înțelegerea sa este, de fapt, limitată. El crede că oamenii ar trebui să acționeze în propriul interes și, în același timp,  el le cunoaște interesul foarte bine ... mai ales dacă sunt „țărani” sau tipul de englez necizelat care a votat pentru Brexit. Când plebea ia o decizie care are sens pentru ea, dar nu are sens pentru el, îi numește pe acești oameni „needucați”. Ceea ce noi numim participare la viața politică, el numește în două feluri distincte: „democrație” când rezultatul se potrivește cu propriile convingeri și „populism” când plebea votează contrar convingerilor lui. În timp ce bogații cred în principiul „un ban, un vot”, umaniștii cred în „un om, un vot”, Monsanto crede în „un lobist, un vot”, intelectualul idiot crede în „o diplomă universitară Ivy League, un vot”. La care se adaugă câteva școli străine de elită echivalente sau niscaiva doctorate, pentru că prezența lor este necesară în club.

medium.com/incerto

Socialmente vorbind, intelectualul idiot este abonat la „The New Yorker”. Nu înjură niciodată pe Twitter. Vorbește mereu despre „egalitatea raselor” și despre „egalitate economică” dar nu a fost niciodată la băut cu un șofer de taxi (dovedind iar că nu are  propria piele în saramură). Intelectualii idioți din Marea Britanie sigur au fost luați cu mașina de Tony Blair, la un moment dat. Intelectualul idiot modern a participat la cel puțin două conferințe TEDx sau a văzut cel puțin două conferințe TED, acasă, pe Youtube. Nu numai că a votat Hillary-Monsanto-Malmaison pentru că era votabilă, sau alt raționament circular de genul acesta, dar are impresia că cine nu a făcut asta este bolnav mintal.

Intelectualul idiot are în bibliotecă un exemplar din prima ediție din „Lebăda neagră” dar  confundă în continuare dovada absenței cu absența dovezii. Crede cu tărie că organismele modificate genetic sunt „știință” și că „tehnologia” nu e cu nimic diferită de reproducerea naturală, pentru că este predispus să confunde știința cu scientismul.

În mod curent, intelectualul idiot reușeste să utilizeze primul nivel logic corect, dar nu și pe al doilea (sau pe cele avansate), efectele acestora făcându-l total incompetent în situații complexe. Din confortul casei în care locuiește, în vreo suburbie, cu două garaje, a susținut „eliminarea” lui Gaddafi pentru că acesta era un „dictator” fără să conceapă că această „eliminare” aduce după sine „consecințe” (din nou – nu are propria piele în saramură, nu plătește direct pentru rezultatele obținute).

Intelectualul idiot s-a înșelat mereu cu privire la următoarele subiecte: stalinism, maoism, OMG-uri, Irak, Libia, Siria, lobotomii, planificare urbană, diete sărace în carbohidrați, aparate de gimnastică, economie comportamentală, grăsimi trans, freudianism, teoria portofoliului, regresiile liniare, Gaussianism, Salafism, modelarea dinamica echilibrului stocastic, proiectele imobiliare sociale, gena egoistă, modelele de previzionare a rezultatelor alegerilor, Bernie Madoff (înainte de prăbușire), valoarea profitului. Dar este convins că opinia pe care o are în prezent despre aceste subiecte  este cea corectă.

Intelectualul idiot este membru al unui club de discount în turism; dacă este sociolog, utilizează statistici dar nu știe cum sunt acestea derivate (ca Steven Pinker sau alți psiholofalasteri); când merge în Marea Britanie, participă la un festival literar; bea vin roșu cu carne de vită (niciodată alb); credea că grăsimea animală e rea pentru organism, dar acum s-a răzgândit; ia statine pentru că așa i-a prescris doctorul; nu înțelege ergodicitatea și, după ce îi este explicată, uită rapid de ea; nu folosește niciodată cuvinte din idiș, nici măcar în afaceri; începe învățarea unei limbi străine cu gramatica ei; are un văr care a lucrat cu cineva care o cunoaște personal pe Regină; nu a citit niciodată Frederic Dard, Libanius Antiochus, Michael Oakeshot, John Gray, Amianus Marcellinus, Ibn Battuta, Saadiah Gaon, sau Joseph De Maistre; nu s-a îmbătat niciodată cu niște ruși; nu a băut niciodată până în momentul în care cineva începe să spargă pahare (sau, preferabil, scaune); nu știe care e diferența dintre Hecate si Hecuba (ceea ce în brooklineză poate fi tradus prin „nu știe care e diferența dintre căcat și rahat”); nu știe că, fără a avea propria piele în saramură, nu există nicio diferență între intelectual și pseudointelectual; în ultimii cinci ani, a menționat de cel puțin două ori mecanica cuantică în conversații care nu aveau nicio legătură cu fizica.

Știe în orice clipă care este efectul cuvintelor sale asupra propriei reputații.

Dar avem un indicator și mai vizibil: nu ridică haltere.

Non-Intelectual Idiot
medium.com/incerto

Post scriptum

În reacțiile la acest articol, am descoperit că intelectualul idiot nu face diferența, când citește, între sensul propriu și satiră.

Post Post Scriptum

Intelectualul idiot crede că această critică înseamnă că toată lumea e formată din idioți, fără să își dea seama că propriul grup reprezintă doar o fracțiune dintr-o minoritate – dar nu îi place ca ceea ce i se cuvine să fie pus sub semnul întrebării și deși îi crede inferiori pe ceilalți, nu îi place deloc cand furtunul de udat grădina îl stropește pe grădinar (francezii ar numi asta “arroseur arrosé”). De exemplu, Richard Thaler, partener al periculosului activist OMG, Ubernudger Cass Sunstein, a interpretat acest articol spunând că „nu există foarte mulți non-idioți care nu se numesc Taleb”, nedându-și seama că oamenii ca el reprezintă mai puțin de 1% din populație.

Post - Post Post Scriptum

(Scris după rezultatul surpriză al alegerilor din 2016; articolul de mai sus a fost scris cu câteva luni înainte de evenimente). Alegerea lui Trump a fost atât de absurdă pentru intelectualul idiot, iar prăbușirea șablonului prin care el înțelege lumea a fost atât de mare, încât aceștia nu au găsit în manualele școlare instrucțiunile necesare cu privire la reacția potrivită față de eveniment. A fost exact ca la camera ascunsă, când cineva nu-și poate ascunde reacția când este luat prin surprindere, și scapă situația de sub control.

Sau, și mai interesant, imaginați-vă reacția unui domn căsătorit care se întoarce întâmplător, mai devreme, acasă și o găsește pe soția sa gemând în pat, cu un agent de pază (destul de masiv) deasupra ei.

Aproape tot ceea ce statisticienii, politologii, psihologii, intelectualii, oamenii de campanie, sociologii, consultanții, experții în „big-data” știau s-a dovedit a fi o farsă. Și așa, visul meu bolnav de a pune un șobolan în cămașa cuiva pentru a-i observa reacția (așa cum am descris în Lebăda neagră), a devenit realitate.”

. . .

SURSA: medium.com

Ziua Unirii sau Ziua Trezirii

FOTO: Viata-Libera

Maine e Ziua Unirii

Maine vin politicienii la Galati

Vor fi cu totii la Casa Cuza sau la Prefectura sau la Statuia lui Cuza de la Gradina Publica. Vor depune coroane, vor sta cu capul plecat, smeriti, isi vor face cruce, vor asculta imnul cantat de fanfara de la Centrul Cultural, vor demonstra ca sunt "patrioti" si respecta istoria neamului nostru. Ne vor face mandri ca suntem romani.


Unii dintre ei vor tine un scurt discurs. Stim acest discurs. Va atinge urmatoarele puncte:

- Rolul lui Cuza in istoria Romaniei.
- Rolul Galatiului in viata lui Cuza.
- Inca 2 - 3 platitudini.
- La multi ani, Romania, Galati, galateni.

De asemenea, stim ce NU va contine acest discurs:

- Nu vor vorbi despre unirea cu Europa prin investitii
- Nu vor vorbi despre unirea cu lumea civilizata prin aeroportul construit
- Nu vor vorbi despre unirea Galatiului cu Braila
- Nu vor vorbi despre unirea cu tara pe autostrada Slobozia - Galati, sau Ploiesti - Galati, sau orice alta autostrada
- Nu vor vorbi despre unirea cu galatenii care au plecat si strategiile de a-i convinge sa se intoarca

Nu vor vorbi despre nici unul dintre lucrurile de mai sus.

Apoi vor face, probabil, o hora alaturi de cetatenii care sunt prezenti acolo.

Apoi vor pleca.

Eu nu va spun ce sa faceti, stiti voi ce sau daca aveti ceva de facut maine.

5 Idei pentru Primar

In primul an de mandat nu putem avea asteptari foarte mari de la administratia locala, din simplul motiv ca, pana la sfarsitul anului, atat Consiliul Local, cat si Primarul ales, functioneaza pe bugetul aprobat anul trecut de fosta administratie.

Punem totusi accentul pe faptul ca, desi anvelopa bugetara actuala este restrictiva, primarul Ionut Pucheanu are ocazia de a lua o serie de masuri concrete, indraznete, pana la sfarsitul acestui an, masuri care ar modifica paradigma de dezvoltare a orasului nostru, ar obtine relativ usor sustinerea Consiliului Local si, cel mai important, nu ar avea nevoie de bani. Mai jos prezint primele 5 idei pe care, daca as fi in locul dumnealui, le-as pune cat mai repede in practica. Sunt idei ce se plaseaza mai mult pe dreapta spectrului politic, dar cu totii stim ca in ultimii 25 de ani, PSD a luat, de multe ori, si masuri de dreapta.

1. Spital privat de oncologie

Cancerul reprezinta, conform Institutului National de Statistica, a doua cauza a mortalitatii la Galati, dupa bolile cardiovasculare. Primaria detine suficiente terenuri. Unul dintre acestea poate fi pus la dispozitie gratuit, alaturi de un pachet de facilitati fiscale, unui investitor privat, cu conditia ca pe acest teren sa construiasca un spital dotat pentru vindecarea cancerului. Serviciile medicale respective pot fi decontate prin Casa Nationala de Asigurari, deci cu totii am avea acces la ele. Mai mult, acest spital ar genera crestere economica locala, prin intermediul fenomenului de turism medical dar si prin serviciile externalizate pe care aceasta unitate le-ar contracta cu firmele locale.

2. Incubator de afaceri

Cresterea economica poate fi generata cu ajutorul unui incubator de afaceri. Actuala cladire, in constructie, a Primariei, se va amortiza in 40 de ani, adica atunci cand copiii nostri deja vor avea la randul loc, copii. Acestia vor plati in continuare valoarea de amortizare a actualei constructii. Aceasta este o nedreptate pe care o facem generatiilor viitoare. Haideti sa indreptam aceasta nedreptate prin transformarea sediului in constructie al Primariei, dintr-o cladire consumatoare de resurse, intr-o cladire generatoare de bani si de prosperitate. Aici s-ar putea crea anual aproximativ 1500 de locuri de munca si s-ar putea genera si resurse financiare pentru a acoperi chiria Primariei intr-un sediu adecvat, precum fosta cladire a Raiffeisen Bank, care, pe langa faptul ca se afla pe Str. Brailei, mult mai accesibila decat centrul istoric, este adiacenta sediului ANAF, in apropierea bancilor comerciale, Tribunalului si la o aruncatura de bat de alte institutii. Aceste masuri nu pun o presiune suplimentara pe bugetul local, scad somajul, cresc nivelul de trai si orienteaza orasul cu fata catre viitor.

FOTO: Cozoroc - justitiecurata.ro

3. Reforma sistemului de impozitare

Cu totii stim ca piata libera este cea care genereaza crestere economica si, cu cat sunt mai putine bariere de intrare pe aceasta piata, antreprenorii si investitorii vor prospera si vor crea locuri de munca. Pentru ridicarea acestor bariere, una dintre masurile cele mai eficiente este trecerea prin Consiliul Local a unui pachet de masuri pentru stimularea economiei. Un exemplu de astfel de pachet de masuri poate fi consultat aici. 

4. Reforma sistemului de percepere a taxelor

In fiecare an, cetatenii sunt umiliti stand la ghiseul de la circa financiara din centrul orasului si nu numai. Acest sistem trebuie imbunatatit pentru ca platile sa fie procesate rapid. Cei mai multi dintre cei care stau la cozi sunt cetateni in varsta, cu probleme de sanatate, care doresc sa beneficieze de reducerea anuala la impozite locale. Solutia pentru rezolvarea acestei probleme tine de managementul intern al departamentului din cadrul Primariei.

FOTO: Viata-Libera

5. Externalizarea iluminatului public

In acest moment, iluminatul public reprezinta, pentru Primarie, un cost. Pe langa aceasta, standardele la care autoritatile furnizeaza acest serviciu lasa de dorit: intensitate scazuta a luminii, consum mare de energie, avarii dese pe sectoare mari de strada. In orasele occidentale, acest serviciu este concesionat catre operatori privati, iar autoritatile incaseaza bani in loc sa cheltuie. Operatorul privat are obligatia de a plati o chirie pe stalp si de a asigura, pe cheltuiala proprie, iluminatul public. In acelasi timp, acesta obtine venituri furnizand servicii de internet si publicitate.

Ma opresc momentan aici. Scopul acestei postari, si al celor care vor urma, este de a genera o dezbatere in mediul public, online dar mai ales, offline. Vreau sa demonstrez ca se poate! Ca lucrurile se pot intampla repede, fara bani (sau cu bani foarte putini). Ce ar fi sa fim constructivi si sa incepem sa sustinem idei, proiecte concrete, masurabile, incadrate in timp? 

Stati aproape, urmeaza cate o idee pe zi.

Avem autobuze electrice la Galati

Te-am facut sa dai click pe link?

Stai linistit, glumeam, nu va fi nici un autobuz electric la Galati. Hahaha! Era vorba de Cluj.

Clujul tocmai a achizitionat 10 autobuze electrice pentru care s-au platit 7,3 milioane Euro. Contributia autoritatilor locale a fost de 5 milioane Lei, adica putin peste ultima subventie pe care Consiliul Local Galati a acordat-o Transurb, iar restul banilor reprezinta o finantare nerambursabila de la Guvernul elvetian.

Acum nu mai mult de un an, finantarea era castigata iar acest lucru era promovat de catre TVR Cluj.

Acestea au fost achizitionate saptamana trecuta, conform unui reportaj Digi24 pe care il puteti vedea accesand linkul de mai jos. Autobuzele electrice sunt foarte economice, exploatarea lor reprezentand pana la de patru ori mai putin decat un autobuz diesel.

Intre timp, la Galati, schimbam geamurile la autobuze vechi de 20 de ani pentru ca nu au fost cumparate cu tot cu aer conditionat.

Reportaj Digi24