Unde sunt zapezile de altadata? O analiza "la rece" a deszapezirii din Galati

Deszapezirea a fost nemaipomenit de extraordinar de mirobolant de eficienta. A fost o performanta maxima a autoritatilor supercompetente care, cu vitejie, patriotism si indarjire au realizat aceasta deszapezire, care a fost ea.

Nu exagerez daca spun ca feed-ul de facebook a fost plin azi si ieri de astfel de status-uri, atat din partea postacilor de partid, cat si din partea unor cunoscuti impresionati sincer de faptul ca, in sfarsit, dupa 25 de ani, ceva ceva s-a miscat mai bine la noi in urbe. Fara falsa modestie, daca unii dintre cei implicati ar fi citit postarile pe care le-am avut anul trecut aici si anul acesta aici, as fi incantat ca am reusit sa contribui iar daca macar una dintre ideile prezentate a fost preluata si implementata, este foarte bine.

foto Viata - Libera

Pe acest blog mi-am propus sa fiu constructiv, de aceea nu voi comenta ba ca e an electoral, ba ca cine candideaza si unde, ba ca de ce nu au facut nimic pana acum, etc., pentru ca ne-am indeparta de subiectul principal, acela al rezolvarii unor probleme concrete. Fara atacuri ad personam, asadar, fara barfa si fara critici politico-electorale. Iata ce a mers bine si ceea ce cred ca a mers prost.

Ce a fost bine:

• Faptul ca orasul a fost impartit in sectoare, iar responsabilitatea a fost si ea impartita.
• Faptul ca acolo unde Primaria nu a avut capacitate, a subcontractat companii de constructii detinatoare de utilaje, pentru a face fata.
• Faptul ca eliberarea carosabilului de zapada a demarat odata cu inceperea ninsorii iar utilajele si personalul au stat in stand-by inca de la inceputul zilei.
• Faptul ca a existat cat de cat o comunicare din partea Primariei in ziar si pe facebook, cu privire la cateva obligatii si rugaminti catre conducatorii auto.
• Faptul ca au fost achizitionate cateva freze de mana.

Ceea ce a fost (si este in continuare) prost:

• De suprafata reala deszapezita beneficiaza doar 15% din populatia municipiului.

In Judetul Galati sunt inmatriculate in jur de 110.000 autoturisme. Din acestea, jumatate se afla in municipiul Galati, iar din acestea doar jumatate se incumeta sa utilizeze autoturismul pe timp de iarna. Astfel, cetatenii carora deszapezirea partii carosabile li se adreseaza, sunt in jur de 25.000, dar putem rotunji in sus la 30.000. In total, in Galati sunt 200.000 de pietoni care zilnic se deplaseaza in oras, cu sau fara autoturism. Cum 80% din efortul de deszapezire s-a concentrat pe partea carosabila, rezulta ca populatia "adresata" reprezinta doar 15% din populatia orasului. Astazi, majoritatea trotuarelor, aleilor si cailor de acces din interiorul cartierelor sunt inca acoperite cu un strat de zapada inghetata.

• Deszapezirea s-a realizat, realmente, doar in proportie de 20%

Atat pe marile bulevarde, cat si si pe strazile principale si secundare, au fost abandonati munti si diafragme de zapada. Ieri si astazi, ar fi trebuit sa vedem utilaje care incarca zapada si o transporta spre o localizare din afara municipiului. In schimb, orasul arata in continuare dezolant. Adevaratul efort din partea autoritatilor abia ar trebui sa inceapa. Totusi, in ultimele zile, toate utilajele au disparut. Nu exista o strategie pentru ridicarea zapezii stranse, aceasta urmand, cel mai probabil, sa fie lasata sa se topeasca.

• Costuri mari raportate la eficienta obtinuta.

Subcontractarea unor companii de constructii este binevenita, din perspectiva faptului ca autoritatile nu detin capacitatea necesara. Decat sa nu faci treaba, deoarece nu ai utilaje si personal, mai bine subcontractezi. Totusi, in ultimii ani, au existat linii de finantare europene care ar fi permis achizitionarea utilajelor necesare. Accesarea acestora ar fi avut un impact bugetar net pozitiv, in locul apelarii la operatori privati.

• Poleiul deja a aparut

Dupa deszapezire nu s-a imprastiat material anti-inghet. Pe trotuare dar si pe carosabilul unora dintre strazi, deja exista un strat de gheata periculos. Imediat dupa deszapezirea carosabilului si a trotuarelor, este rolul "sararitelor" sa imprastie material anti-inghet. Acest lucru nu s-a realizat.

• Comunicarea a lasat de dorit

Daca as fi fost Primar sau un subordonat responsabil de deszapezire, as fi organizat conferinte de presa din 2 in 2 ore, alaturi de postari pe pagina de Facebook si pe site. In cadrul acestora ar fi trebuit anuntat progresul: ce strazi sunt eliberate, ce strazi sunt blocate, care sunt provocarile, care sunt asteptarile de la cetateni, de la conducatori auto, de la altii. Care e situatia in cartiere, care este situatia transportului in comun, si altele.

• Managementul de proiect nu a fost unul profesionist.

Teoria (si practica) in managementul proiectelor spune ca unitatea manageriata este mai usor si mai ieftin de administrat cu cat este mai mica. Orice administrator public ar trebui sa aiba in biblioteca personala, pe langa carti despre urbanism sau despre economie, manualul de PMI sau de PRINCE 2. Din cate inteleg au fost concepute 6 sectoare. Corect ar fi fost ca suprafata municipiului sa fie impartita in minim 40 de sectoare. Raportarea ar fi trebuit realizata de jos in sus si matricial, atat din partea executiei, cat si din partea controlerilor. Repet, nu exista o comunicare intre Primarie si beneficiarul serviciilor sale, cetateanul, reprezentat de cea mai mica structura administrativa - asociatia de locatari. Pentru ca un oras sa fie curat (nu numai iarna), cetatenii trebuie implicati in proces.

• Concluzie

Poate ne-am obisnuit cu raul asa ca avem asteptari foarte mici. Un amic posta pe facebook faptul ca normalitatea nu trebuie laudata, ci performanta. De acord. Dar cine hotaraste faptul ca ceea ce s-a intamplat in acest an, desi incontestabil un progres fata de anul trecut, reprezinta normalitatea? O buna parte din populatia Galatiului a vizitat alte tari sau daca nu, a vizitat alte orase. Din acest punct de vedere, Brasovul, oras turistic, performeaza de ani de zile la capitolul deszapezire. Standardele noastre ar trebui sa fie mai inalte decat "Am putut iesi cu masina a doua zi". Standardele noastre ar trebui sa fie "Parca nici nu a nins aseara, dimineata orasul era curat, zapada acoperea doar spatiile verzi." In articolul de anul trecut am demonstrat ca nici macar nu ar costa foarte mult; in jur de 1 Euro / cetatean / 24 ore ninsoare. Ceea ce ma frapeaza este faptul ca, indiferent de motivatie, in momentul in care autoritatile isi dau interesul, se poate realiza un oarecare progres. De unde trag concluzia ca in anii anteriori, acel progres nu a fost inregistrat, nu neaparat din lipsa de competenta, cat mai ales din lipsa de interes. Precum in Brasov, precum in fotografia de mai jos, trebuie sa invatam sa ne crestem standardele.

Fotografia reprezinta o strada deszapezita din Brasov. Se poate observa cum paratetii si muntii de zapada au fost ridicati.

Cronica unei crize anuntate

Criza imobiliara care bate la usa vine, de data aceasta, nu dinspre SUA ci din alta parte, iar asta trebuie intr-adevar sa ne infricoseze. Am mai gresit o data cand ne-am luat dupa politicienii care dadeau asigurari. Pe 25 septembrie 2008, presedintele Romaniei anunta faptul ca ”agravarea situatiei financiare la nivel international nu va afecta economia romaneasca pentru ca pe piata bancara nu exista filiale ale marilor banci din SUA”. Traian Basescu preciza ca economia Romaniei va inregistra, in 2008, o crestere de 5 - 7%” Articolul complet, in Revista 22. Premierul Calin Popescu Tariceanu afirma ca ”Nu este o problema specifica Romaniei. Lipsa de incredere se reflecta si in alte sisteme bancare. Societatile comerciale nu-si mai pot realiza planul de afaceri.” Articolul complet aici. Alti politicieni ne asigurau la televizor ca in Romania suntem protejati din cauza ca nu avem o bursa functionala. Dimpotriva, exact din acest motiv, tara noastra a fost lovita direct in plex, si tot din acest motiv, in continuare, suntem ocoliti de capital. Dar asta e poate subiectul unei alte postari.

sursa: http://www.spiegel.de

Statele Unite si-au consolidat in ultimii noua ani legislatia ce tine de creditarea persoanelor fizice, iar pe Wall Street au fost reglementate destul de strict produsele derivative toxice. Odata cu explozia bulei imobiliare din SUA (asa numita criza sub-prime), vizibila la noi prin falimentul Lehman Brothers, au cazut bursele la nivel global, prin fenomenul contagiunii. Dar acel fenomen nu a fost generat de o economie bolnava, ci de o economie prost reglementata: supra-reglementata acolo unde ar fi trebuit sa fie mai relaxata, sub-reglementata acolo unde ar fi fost necesare limite. Dar nu o economie bolnava. Cu alte cuvinte, dupa falimentul Lehman, gradul de progres tehnologic si de inovare stiintifica, in SUA, nu a scazut in intensitate ... muncitorul american nu a devenit mai putin productiv ... intreprinzatorul nu a devenit a doua zi mai putin inventiv, cu un spirit antreprenorial mai slab, iar produsele americane nu au devenit brusc mai putin competitive decat produsele concurente, sau mai putin fiabile ... Fibra economica americana, nu numai ca nu s-a modificat, ci probabil chiar s-a intarit. Acea criza a fost una de "corectie", de eliminare a unor anomalii de sistem, aparute din cauza unor speculatii toxice, si nu una structurala. Iar apoi intregul fenomen s-a intins in toata economia globala. Cea americana de acum este mai mare, mai puternica si mai sanatoasa decat a fost vreodata.

Primul indiciu

Ceea ce urmeaza nu are nici o legatura cu ceea ce am vazut pana acum si vine dinspre China. Spre deosebire de SUA, in China este aplicata de 20 de ani o filosofie Keynesiana in care statul se angajeaza in lucrari publice majore pentru ca, astfel, sa aiba loc o crestere a PIB-ului, dar care, in ultima perioada a fost dusa la extrem. Vorbim aici de o criza generata de o economie ne-sustenabila, de o economie bolnava sistemic. Iar cifrele sunt de-a dreptul infricosatoare. In China, in ultimii ani, au fost construite, pe banii statului, in jur de 10 orase pe an, cu o capacitate cam de 2.000.000 de locuitori per oras. Adica, pentru a avea un grad de comparatie tangibil, au fost construite in jur de 10 Bucurestiuri pe an, cu tot cu parcuri, teatre, cladiri administrative, zgarie-nori, etc. Sa ne intelegem, aceste orase sunt in prezent goale golute, sunt orase fantoma. Tot in China sunt in prezent 64 de milioane de apartamente libere, pe care nu are nimeni bani sa le cumpere. Da, ati citit bine, 64 de milioane. Un astfel de apartament costa intre 40 - 60.000 dolari, iar venitul mediu este de 6.000 de dolari pe an. Si cum stim faptul ca sectorul constructiilor este unul dintre sectoarele cu cel mai mare impact in orizontala economica, intregi industrii, de la otel, la mobilier si electronice, depind de mentinerea unui ritm sustinut de construire. Momentul prabusirii va veni atunci cand investitorii pe bursa nu vor mai avea incredere in aceasta strategie guvernamentala. Contagiunea inspre economia europeana va exista de fiecare data, atat timp cat vom trai intr-o lume globalizata si interconectata.

sursa: http://www.jabber.com.mt

Cartelul energiei nu vorbeste limba rusa

Cel de-al doilea indiciu vine dinspre tarile OPEC, dar mai ales dinspre Arabia Saudita si dinspre Rusia. Pretul petrolului a ajuns mai jos decat nivelul din aprilie 2004. Nu e o gluma. Ieri, pe 13 ianuarie, a scazut, pentru putin timp, sub 30 $ barilul, ceea ce este sub pretul apei imbuteliate vandute in supermarketuri in Marea Britanie. Desi majoritatea analistilor sustin faptul ca aceasta scadere se datoreaza depozitelor pline din SUA si orizontului ca America, in scurt timp, va demara, dupa multi ani de embargo, exportul de titei, totusi, la o analiza a presei internationale, vedem cum cartelul a pierdut controlul productiei iar Arabia Saudita extrage mai mult decat a extras vreodata. Rusia, desi nu face parte din OPEC, si desi rubla este direct legata de petrol, nu poate nici ea reduce productia. In acest articol BBC descrie pozitia ministrului de finante rus, Anton Siluanov, care sustine ca echilibrul bugetar actual in Rusia ar fi sustinuta de un pret de 82$ la baril. Intre 80$ si 30$, diferenta este prea mare, pentru a fi evitate corectii bugetare. Si, cum altfel decat taind din cheltuielili, ceea ce intr-o economie de comanda cum este economia ruseasca, se traduce direct in nivelul de trai al populatiei. In ciuda unei inflatii de 15%, in acest an Rusia spera la o inflatie tinuta sub control de 4%. Sunt curios cum.

O lipsa de incredere

sursa: http://www.focus-energetic.ro

In Romania a aparut si un risc localizat. Piata imobiliara care abia se ridicase de la nivelele joase la care ajunsese in 2010 si se scutura de praf pentru a privi din nou inspre viitor, se prefigureaza ca va suferi o noua cadere. Cauza este tocmai masura guvernamentala menita initial sa o salveze de la inec: programul guvernamental Prima Casa. Acest program, desi a oferit oportunitatea unor tineri sa beneficieze de garantii guvernamentale pentru credite imobiliare, nu a facut decat sa creasca artificial cererea de locuinte si apartamente si, totodata, a demonstrat lipsa de incredere a institutiilor de creditare in economia romaneasca. Altfel spus, bancile nu au avut, dupa 2008, incredere in stabilitatea job-ului celui imprumutat, asa ca au solicitat garantii suplimentare pentru a transfera acest risc catre stat. Deci nu capitalizarea bancilor a fost o problema ci increderea in stabilitatea tarii. Creditele se intind pe 20 - 30 de ani iar statul este singura structura demna de o asemenea incredere. Pe de alta parte, cei imprumutati nu ar fi avut posibilitatea platii unui avans de 40 - 50%, pentru a acoperi, ei insisi, acel risc. Realitatea este ca, si asta o poate spune orice agent imobiliar, nu poti avea o crestere substantiala a imobiliarelor si totodata un exod al populatiei inspre capitala sau inspre Vestul Europei. De obicei, cresterea populatiei este corelata cu cresterea preturilor imobiliarelor si cu numarul de proiecte demarate de dezvoltatori. In prezent, in Bucuresti, in Iasi, in Cluj, sunt in derulare cele mai mari proiecte imobiliare din Romania. Vor inregistra profit doar daca aceasta criza economica ce se prefigureaza, va fi evitata in ultimul moment. Altfel, toate aceste proiecte se vor opri. Nu exista motive economice reale si concrete, nici pentru aparitia de noi proiecte imobiliare, nici pentru cresterea preturilor la vanzare sau la inchiriere, nicaieri in Romania.

Alarme false

Exista si doua aparente indicii care nu ma conving. In primul rand nu cred ca ar trebui trase concluzii in urma unor analize tehnice ale pietelor financiare internationale. Da, in ultimele zile au existat caderi in capitalele financiare. Dar nu sunt de parere ca vazand volatilitate pe indicii bursieri la Londra, NY, sau Frankfurt, putem trage o concluzie vis-a-vis de viitor. S-a dovedit ca cine face predictii bazandu-se pe bursa greseste, tocmai deoarece acestea sunt impredictibile. Daca ar fi predictibile, atunci nu am mai avea ce discuta. Faptul ca indicii bursieri au cazut in ultima perioada nu inseamna nimic. Nu e nici prima, nici ultima oara.

In al doilea rand, nu as pune foarte mult accent pe predictia RBS, foarte prezenta in ultimele zile, atat in feed-ul de facebook si sharuita de multi dintre noi, cat si preluata de CNN Money si alte canale de presa internationala. Aici puteti citi, printre altele, cum domnul Andrew Roberts, autorul avertismentului, tot incearca predictii cataclismice de vreo 5 ani. Pana acum nu prea s-au adeverit.

Asfaltam pe datorie

Tot acest context economic, descris mai sus, ma face sa trag urmatoarele concluzii. In primul rand, in Romania, ramane in picioare zicala ”Cash is King”. Bancile nu ofera si nici nu vor oferi in viitorul apropiat nici credite de investitii pentru intreprinzatori, pe termen lung, nici dobanzi la depozite care sa merite un oarecare grad de interes. Nemaivorbind ca nici economisirea nu prea este posibila la noi in tara. A doua concluzie este ca indatorarea populatiei, intr-un context economic nesigur, trebuie evitata de catre politicieni, cu orice pret. Autoritatile locale, in Romania, au un grad de indatorare in crestere, majoritatea pentru proiecte fara ”return on investment”. Primariile si, deci, cetatenii, se indatoreaza pentru reabilitari de retele de apa si canalizare, parcuri, autobuze si mobilier urban, si nu pentru investitii care sa aduca o crestere a PIB-ului la nivel local sau macar pentru a creste veniturile la buget. Daca am face imprumuturi la institutii financiare locale sau internationale, si am investi acei bani in proiecte producatoare de venit (structuri de sprijinire a afacerilor, porturi, aeroporturi, parcuri industriale si altele) atunci nu ar fi nici o problema. Dar ne comportam precum cel care si-a pierdut job-ul sau locuieste la sat si, din cauza secetei, s-a distrus recolta, iar el se duce la carciuma si bea pe datorie. La nivel de comunitate, nu bem, dar asfaltam pe datorie. In Romania nu mai avem, precum in 2008, un stat indatorat la inceputul unei crize, deoarece acea lectie, guvernantii au invatat-o, iar UE ne obliga sa avem deficite mici. In schimb, ne pregatim sa intram intr-o noua criza cu comunitati locale din ce in ce mai inglodate. Refacem strazi pe banii copiilor nostri, pentru ca nu suntem capabili sa asfaltam pe banii pe care ii producem in prezent. Eu zic sa ne punem centura de siguranta.

Particular, pentru Galati, mai este ceva de spus. Pretul marfurilor industriale este si el stabilit in stransa legatura cu preturile petrolului. In particular, pretul otelului este disponibil pe London Metal Exchange. Aici avem un grafic pentru otel. Sa speram ca un mare concern, pe nume Arcelor Mittal, nu stranuta de doua ori.

In rest, multa bafta in 2016. Vin alegerile si sigur vom auzi pe la televizor cum ca ”Romania nu va fi afectata de criza”.

De ce este necesara traversarea Dunarii?

Circula in ultimii ani aceasta ipoteza, cum ca daca traversam Dunarea altfel decat cu bacul, la Galati, fie pe pod, fie prin tunel, sau chiar, conform unor proiecte guvernamentale, pe un pod construit la Braila, zona aceasta va inflori economic, nivelul de trai va creste iar foarte multe diferente dintre comunitatea Galati Braila si alte comunitati romanesti, mai dezvoltate, se vor atenua.

Las la o parte aspectul electoral, si incerc o micro - analiza la rece. Cum spune englezul "on the back of the envelope".

Ceea ce as dori de la aceasta postare, este sa imi explice si mie cineva, CUM? Pornesc de la inceput de la premiza ca o traversare a Dunarii trebuie sa fie cat mai curand realizata, fara indoiala. Personal, sunt adeptul tunelului, daca se dovedeste posibil din punctul de vedere tehnic, deoarece este mai ieftin si, intr-o oarecare masura, mai spectaculos; s-ar dovedi priceperea si capacitatea de a realiza un proiect ingineresc de amploare, aici, la noi in zona. Presa a scris si faptul ca un studiu de fezabilitate a si fost finalizat iar rezultatele ar fi pozitive. Traversarea "mai comoda" a Dunarii, fara a ne urca cu masina pe un ponton plutitor, este o chestiune de igiena a transportului local, o chestiune de civilizatie, o chestiune de secol 21.

Totusi, ceea ce nu pot intelege, cu toata economia pe care o cunosc, este cum va atrage aceasta traversare, dezvoltare economica. Am auzit ca acest proiect este "sansa Galati-ului". Adam Smith a fost primul mare economist care a demonstrat faptul ca dezvoltarea economica vine in primul rand de la cresterea diviziunii muncii, care la randul sau este limitata de dimensiunea pietei. Ori construirea unei traversari auto, chiar si feroviara, a Dunarii, nu confera acces la vreo alta piata, cu care piata locala actuala sa interactioneze mai bine decat o facea inainte.

Tot Adam Smith spunea: "Prefer sa fiu plictisitor, dar elocvent", asa ca pun si eu intrebari precum: Va creste comertul cu produse autohtone cu Tulcea? Cu Constanta? Sau cum? In cel mai bun caz, va creste traficul, adica transportul de marfuri si de persoane care curge din Nordul Moldovei si merge in directia Port Constanta, Litoral, Bulgaria, Delta Dunarii, etc,. Acest tip de tranzit se va redirectiona pe aici, pe o varianta mai scurta (desi, ca TIR-ist, in Moldova, as prefera E85 - Autostrada A2 - Podul Cernavoda - Constanta, decat sa o iau pe sosele cu doua benzi si prin sate, pe la Galati si prin muntii Dobrogei).

In concluzie s-ar genera doar tranzit; doar nu ne putem imagina ca "Produsul Local Brut" va creste datorita faptului ca mai multi soferi vor opri sa isi cumpere tigari si un burger. Dealtfel, traversari ale Dunarii mai exista in Romania, nu? Le putem vedea pe toate aici. Nu imi amintesc ca Giurgiu sau Cernavoda, sau Calafat sa fie poli de dezvoltare economica datorita faptului ca pe acolo e un pod. Dimpotriva, sunt zone poluate si poli loviti de saracie.

Pe de alta parte, in cazul in care s-ar realiza unul din urmatoarele proiecte:

- un aeroport, ce ar oferi acces ieftin la piata internationala a resurselor umane

- autostrazi ce ar oferi acces foarte ieftin la hub-urile logistice ale Romaniei (Bucuresti, Constanta, Brasov)

- sau chiar un terminal de containere pe apa (Dunarea fiind coridor pan-european de transport marfa) care sa concureze cu traseul pe canalul Dunare - Marea Neagra, respectiv Terminalul de la Constanta, 

atunci am putea intr-adevar presupune faptul ca s-ar facilita un astfel de acces, la noi piete.

Cu aceste argumente, intreb, mai mult sau mai putin retoric, sustinatorii proiectului de traversare a Dunarii (sub sau supra, la Galati sau la Braila), care sunt cifrele si mecanismele concrete pe care se bazeaza cand sustin un astfel de proiect? Cine sunt economistii care au facut un studiu de impact asupra economiei locale, si vreau si eu sa vad acel studiu. Ca sa simplific intrebarea: Daca traversarea Dunarii la noi, in afara de trafic si poluare, aduce si dezvoltare economica, atunci: CUM?, CAT?, CAND?

Cealalta fateta a acestei monezi se refera, totusi, la necesitatea acestui proiect, necesitate care evident vine din cu totul alte motive. Unul dintre ele este faptul ca bugetul municipiilor Braila si Galati este unul foarte, foarte, foarte mic. Daca realizarea unui astfel de proiect ar aduce suficiente intrari de cash in bugetul local, independent de alte surse atrase (private, fonduri europene, credite, emitere de obligatiuni - demers care nu a fost, din cate stiu, realizat niciodata la Galati, etc.), atunci evident ca ar trebui realizat numaidecat. Taxa incasata la bugetul local pentru traversarea fluviului de catre autoturisme ar putea fi redirectionata in proiecte de sanatate publica, educatie, sporirea nivelului de trai  (vezi problema incalzirii),  sau, de ce nu, dezvoltare. Chiar si in acest caz, orice traversare, fiind facuta fie de catre investitori privati, fie de catre Guvern, iar veniturile generate fiind directionate catre finantatori, pun o a patra intrebare: DE CE?

foto: infobraila.ro

Cum atragem investitori? Pod, tunel sau parc industrial?

In Galati nu au venit si nici nu vor veni investitori in industrie dintr-un motiv foarte simplu, oricat s-ar strofoca autoritatile locale sa convinga industriasi ca construiasca fabrici si uzine. Motivul are legatura cu geografia. Ne-am obisnuit sa punem o placa si ii auzim pe politicienii locali cum bat campii ca Galati-ul e intr-un punct strategic, ca suntem noi poarta spre Orient, ca avem noi boghiu rusesc la trenuri si ce mare avantaj e asta, ca avem noi Dunare si cum o sa avem si tunel pe sub ea si bla si bla si bla ... Daca ar fi fost acestea niste avantaje atat de mari, la viteza cu care se misca economia globala si informatiile in prezent, credeti-ma, investitorii ar fi venit fara sa aiba nevoie de vreo scutire de 2 Euro la vreo taxa locala. Cand un industrias investeste 100 de milioane de euro intr-un loc, nu face calculele asa.

Si nu vreau sa aud despre japonezii de la Braila (a caror investitie nu depaseste 30 milioane euro, ceea ce, pentru o comunitate de 200.000 de locuitori este foarte putin), pentru ca acolo a fost altceva. Desi tot internetul si toata presa a lovit in Primarie, cine cunoaste cazul, stie ca au existat cu totul alte motive din care fabrica se deschide acolo. Si fie vorba intre noi, chiar si asa, chiar daca e la Braila, foarte bine ca e. Sunt convins de faptul ca cei de la Yazaki vor angaja pe baza de competenta si nu pe baza de unde ai buletinul asa ca avand in vedere ca pana acolo faci 30 de minute cu masina, nu ii impiedica nimeni pe galateni sa aplice la un job, asa cum nu ii impiedica nimeni pe o gramada de braileni sa lucreze la Arcelor Mittal. Cunosc vreo 10 cazuri si probabil ca sunt mult mai multi.

Dar sa revenim la subiect. Noi unitati economice, in domeniul productiei, nu vom vedea la Galati dintr-un singur motiv: nu avem autostrazi. La acest moment nu exista nici un proiect care sa lege o viitoare autostrada de comunitatea Galati - Braila. Si nici nu va exista o prioritate guvernamentala in acest sens in urmatorii 30 - 40 de ani. Un capitalist isi va calcula costul cu transportul pana la punctul de desfacere in pretul final de vanzare pe unitatea de produs. De ce sa deschida la Galati si nu la Bucuresti, Pitesti, Ploiesti, Constanta sau orice alte orase traversate de o autostrada sau care macar sunt pe harta autostrazilor viitoare, a coridoarelor europene de transport rutier? Absolut nici un motiv. Pana cand potentialii industriasi nu vor fi capabili sa isi transporte marfurile produse aici, pana la unul dintre cele trei huburi existente in Romania la acest moment (Constanta, Bucuresti, Brasov) cu costuri de transport la standard de autostrada, sa nu mai speram!

Totusi, exista o varianta. Fereastra de oportunitate despre care vorbesc se refera la mai multe "motoare de dezvoltare" (ca asa e la moda acum sa spunem) ale eonomiei locale, Primul este compus din sectorul serviciilor IT si sectorul naval, in special cel de proiectare si consultanta navala. In Galati si in Braila detinem o expertiza foarte valoroasa, Facultatea de Informatica produce absolventi destul de competitivi pe piata muncii, Facultatea de Nave si Inginerie la fel. Pentru corporatiile sau multinationalele din aceste domenii nu sunt necesare autostrazi ci teava de net iar importante sunt urmatoarele: expertiza, costul cu resursa umana si accesibilitatea geografica.

Teava de net este autostrada celor care lucreaza in astfel de zone. Fara internet nu se poate face transfer de produse, nu se poate face "desfacere". Vestea buna: avem!

Expertiza este cea de-a doua conditie sa poti primi investitori in aceste domenii. Astazi la Galati lucreaza in jur de 1500 de angajati in companii pe post de programator si inca 1000 pe alte posturi, tot in domeniul IT, La acestia se adauga pana in 1000 de angajati la companii din domeniul proiectarii si consultantei navale. In total, in aceste arii sunt in jur de 3000 de angajati. Avand in vedere ca la Arcelor Mittal au mai ramas vreo 5000 de angajati directi, eu zic ca cele prezentate mai sus sunt sectoare cu potential. Iar valoarea adaugata, respectiv salariile din aceste domenii sunt mult mai mari decat cele din siderurgie, si in general din productie. Pe de alta parte, Universitatea Dunarea de Jos este capabila sa livreze in continuare forta de munca calificata in aceste domenii. Dealtfel o si livreaza dar aceasta forta de munca, dupa ce este specializata la Galati migreaza catre Bucuresti sau alte orase dezvoltate. Trenul rapid al dezvoltarii in acest domeniu l-am pierdut demult, in favoarea Iasi-ului si in favoarea Cluj-ului. Este foarte greu ca Galati-ul si Braila sa se dezvolte la nivelul acestora. Totusi, inca putem prinde acceleratul. Vestea buna: expertiza avem!

Ceea ce nu avem este accesibilitate. Orice oras care a izbandit in aceste domenii a facut-o punandu-si la dispozitia pietei internationale resursa umana disponibila. Cum? Investim 7 - 10 milioane euro  (din fonduri europene, ceea ce inseamna 2 -3 sute de mii de euro de la bugetul local - cat doua concerte si trei editii ale sarbatorilor Galati-ului) intr-un aeroport care poate fi finalizat intr-un an. Astfel, in loc sa facem pana la Bucuresti 5 ore cu trenul, 4 ore cu Maxi Taxi sau 3 ore cu masina, incalcand flagrant codul rutier si jucandu-ne dea "v-ati ascunselea" cu radarele, facem 30 de minute pana pe Otopeni, 2 ore pana la Viena, Roma, Atena, Praga, Varsovia, Ankara, Istanbul, 1 ora pana la Cluj, Sofia, Chisinau s.a.m.d. Dar cel mai important lucru, CEO-ul Siemens pe Europa de Est poate ajunge in 1h si 30 de minute din biroul sau de la Viena, la Galati.

Cele trei conditii sunt, in mod evident, necesare dar nu suficiente pentru ca Oracle sau Microsoft sau IBM sa relocheze aici, dar reprezinta minimul necesar pentru ca ulterior, eventualele facilitati oferite de municipalitate, sa tenteze pe cineva. Si ca sa fiu clar, aceasta fereastra de oportunitate nu va mai sta, nici ea, foarte mult timp, deschisa, pentru ca cine stie economie stie si ca orasele din Romania nu numai ca sunt la concurenta unul cu celalalt, dar cu cat trece mai mult timp, cu atat diferentele se adancesc. Repet: fereastra nu va mai sta mult deschisa. Despre cum ii aducem pe calculatoristi la Galati, in postarea urmatoare.

ALERTA DE VREME REA - FURTUNA DE ZAPADA

Daca dati click aici, veti constata situatia din acest an.

Haideti sa le transmitem autoritatilor din Galati, prin Facebook, de pe acum, ca in perioada imediat urmatoare, in zona Galati, vom avea peste jumatate de metru de zapada. De data aceasta speram ca nu vor mai fi luate prin surprindere.

Urmeaza o furtuna de zapada.

Cei care se ocupa de aceasta problema ar fi trebuit deja sa fi luat urmatoarele masuri:

Comandamentul de iarna ar fi trebuit sa se intalneasca, Consiliul Local sa fi fost convocat de indata pentru a vota alocarea de fonduri suplimentare pentru orice nevoie.

Deschis un centru de voluntariat pentru persoanele care se ofera sa contribuie la des-zapezirea orasului.

Stabilit un protocol cu comandantii ISU si a unitatilor militare, pentru a asigura, daca personalul propriu nu poate face fata, necesarul de resursa umana si de utilaje.

Asigurat, alaturi de serviciile sociale, puncte de livrare de supa calda pentru persoanele fara adapost dar si in zonele unde in continuare sunt probleme cu caldura.

Planificat si stabilit cu SMURD si Politia Rutiera traseele ambulantelor si pompierilor si comunicate prin presa locala.

Semnat protocol pentru transporturi speciale, de urgenta si nu numai cu dispeceratele de Taxi.

Semnat protocol cu Crucea Rosie pentru distribuirea de materiale informative, precum cel de aici.

Planul de des-zapezire deja existent si comunicat populatiei

Presedintii de asociatii de proprietari pusi la curent cu ceea ce au de facut cu privire la parcarile rezidentiale si la trotuare.

Spatiile comerciale verificate si aflat nevoile pe care le au pentru des-zapezirea din fata acestora, Patronatele ar putea avea un rol.

Toate zonele de parcari pregatite si oamenii instiintati care va fi ordinea de des-zapezire, zonele specifice pe unde intra utilaje mici si mari.

Semnat protocol cu centrele comerciale pentru a pune la dispozitie spatiul de parcare existent.

In cursul anului trecut, dupa dezastrul care a avut loc in privinta des-zapezirii, rezultand in munti de zapada ramasi chiar pana prin Martie pe trotuare, am postat o idee de strategie. Cu toata buna credinta, sunt curios daca cineva a facut ceva in acest sens. O re-postez mai jos, poate inca nu este prea tarziu si e posibila implementarea catorva idei ...

Foto: www.viata-libera.ro

Datele problemei:

Aproximativ 2000 de km de strazi si trotuare.

Un strat de 15 cm de zapada si ninsoare continua.

Productivitate pluguri ATV: 10 km / ora: https://www.youtube.com/watch?v=EKvIKIFxDXs

Productivitate freze de mana: 5 km / ora: https://www.youtube.com/watch?v=OIs1fqIiyPk

Productivitate pluguri 4 x 4: 20 km / ora: https://www.youtube.com/watch?v=8j6rhg_H65A 

Productivitate pluguri grader sau truck-mount: 50 km / ora: https://www.youtube.com/watch?v=88NRmX9mmjs

Productivitate freze fadroma: 20 km / ora: https://www.youtube.com/watch?v=gS5Wi5v1C2o

Productivitate snow-melter: https://www.youtube.com/watch?v=LmDl_nETs8U

Cerinta 1: Cat dureaza deszapezirea intregului oras, atat pe carosabil, cat si pe trotuare?

Raspuns: Un calcul simplu ne arata ca, in cazul in care detinem utilajele necesare, deszapezirea intregului oras nu trebuie sa depaseasca 8 ore de la oprirea ninsorii. Necesarul de utilaje este urmatorul: 50 pluguri montate pe ATV; 800 freze de mana; 50 pluguri montate pe auto 4 x 4; 10 pluguri grader sau truck-mount; 20 freze fadroma; 10 snow-melter; 10 sararite.

Cerinta 2: Cum facem sa nu mai fim luati prin surprindere de zapada?

Raspuns: Responsabilul pentru deszapezire trebuie sa urmareasca constant site-ul "http://www.accuweather.com/ro/ro/galati/287869/daily-weather-forecast/287869" Deasemenea, trebuie sa existe un plan operational care sa cuprinda toate detaliile operatiunii de deszapezire, care trebuie sa fie coordonata, urmarita si evaluata constant de catre responsabil. Planul operational trebuie sa contina inclusiv urmatoarele: implicarea Politiei Locale si ISU in operatiunea de deszapezire; suplimentarea traseelor si vehiculelor de transport in comun; anuntarea populatiei cu privire la aceasta suplimentare; anuntarea populatiei cu privire la strazile deszapezite, precum si a parcajelor special amenajate pentru ninsoare, in mod constant, pe masura ce deszapezirea are loc.

Cerinta 3: Cand incepem deszapezirea?

Raspuns: Utilajele trebuie disponibilizate si transportate pe pozitii inca de la caderea primilor fulgi iar presararea de sare sau substanta anti-inghet trebuie sa inceapa imediat. Demararea efectiva a operatiunii de deszapezire trebuie realizata odata cu atingerea  unei grosimi de 5 - 15 cm de zapada. Nu trebuie asteptat pana se opreste ninsoarea. Aceasta strategie este un mit. Este preferabil ca deszapezirea sa se efectueze 80% noaptea, dar cum vremea nu tine cont de trafic, aceasta trebuie, daca e cazul, sa se deruleze constant.

Cerinta 4: Cat costa des-zapezirea?

Raspuns: Intregul necesar de utilaje prezentat mai sus, costa aproximativ 8 Milioane Euro, ceea ce semnifica faptul ca investitia, pentru populatia municipiului Galati, se ridica la 32 Euro / persoana, iar deszapezirea in sine, din punctul de vedere al costurilor cu combustibilul, salariile, uzura utilajelor si coordonarea operatiunilor, se ridica la 1 Euro / persoana / 24 ore ninsoare continua.

Cerinta 5: Cum se efectueaza deszapezirea?

Raspuns: Primele trasee care trebuie deszapezite sunt traseele de interventie ale ambulantei si pompierilor, apoi traseele de transport in comun, trotuarele si, ulterior, partea carosabila. FAZA1 - Municipiul se imparte in 50 de sectoare continand strazile secundare. Fiecare sector cu strazi secundare este adresat de catre cele 50 de pluguri montate pe ATV, pentru trotuare, precum si de catre cele 50 de autovehicule 4 x 4, pentru partea carosabila. Deasemenea, sectoarele sunt unite de 10 magistrale, reprezentate de bulevardele municipiului. Acestea sunt adresate de cele 10 pluguri grader sau truck-mount, pe intreaga perioada de ninsoare. Tehnica de razuire presupune realizarea, atat pe centrul, cat si pe marginea drumurilor, de parapeti (diafragme) de zapada, ce urmeaza a fi frezate dupa oprirea ninsorii. Aleile de acces in bloc sunt adresate cu ajutorul celor 800 de freze de mana, in timpul sau dupa oprirea ninsorii, zapada fiind "suflata" peste spatiile verzi sau in alte zone de unde poate fi ridicata ulterior. FAZA 2 - Respectand impartirea pe cele 50 de sectoare, zapada asezata sub forma de parapeti este frezata si suflata in camioane de transport (basculante sau camioane de gunoi), dupa oprirea ninsorii, cu ajutorul frezelor fadroma. Aceasta este transportata in camion in zona in care este pozitionat snow-melterul cel mai apropiat. Snow-melterul (topitorul de zapada) trebuie pozitionat in zonele cu mari colectoare de canalizare sau zonele in care canalizarea este supradimensionata. FAZA 3 - Se recomanda ca dupa sau in timpul colectarii zapezii, sa se imprastie sare sau substanta anti inghet, pe suprafetele deszapezite, cu ajutorul sararitelor.

Cerinta 6: Cate persoane sunt necesare pentru efectuarea deszapezirii, si care sunt acestea?

Raspuns: Cele 800 defreze de mana sunt predate asociatiilor de proprietari, acestea avand obligatia, prin Hotarare a Consiliului Local, sa intreprinda toate demersurile pentru pastrarea in bune conditii a acestora si efectuarea deszapezirii pe cheltuiala proprie (combustibil si resursa umana). Cele 50 de pluguri montate pe ATV, precum si cele 50 de pluguri montate pe autovehicule 4 x 4 vor fi operate cu ajutorul voluntarilor, asociatiilor private sportive, conducatorilor auto Transurb. Practica din municipii din Uniunea Europeana, obliga detinatorii de licente de transport (Taxi), ca acestia sa se implice in eforturile de deszapezire, eliberarea strazilor si trotuarelor fiind inclusiv in interesul lor. Operarea plugurilor grader sau truck-mount, a frezelor fadroma, a topitoarelor de zapada, precum si a sararitelor, se va realiza cu personal contractual, precum si personal ISU. Eliberarea trotuarelor, a parcarilor, descongestionarea traficului si aplicarea de amenzi, se vor realiza cu ajutorul Politiei Locale. Persoanele juridice care detin spatii la parterul blocului sunt obligate prin lege sa deszapezeasca portiunea aferenta din trotuar. Persoanele juridice sau fizice care se implica activ si prin voluntariat in efortul de deszapezire, vor beneficia de diverse scutiri de taxe sau impozite.

Cerinta 7: Cum facem sa planificam totul eficient si sa nu existe furturi si abuzuri.

Raspuns: Controlul deszapezirii se va realiza cu ajutorul statiilor de emisie receptie cu care sunt dotate toate utilajele implicate (mai putin frezele de mana si ATV-urile cu plug) iar coordonarea se realizeaza centralizat, cu ajutorul aparatelor GPS evidentiate pe harta municipiului. Deasemenea, strategia pentru deszapezire trebuie sa faca parte dintr-un masterplan amplu de trafic.

Cerinta 8: Ce demersuri juridice sau administrative sunt necesare?

Raspuns: Identificarea de surse de finantare nerambursabile si dotarea Primariei Municipiului Galati cu utilajele necesare dupa prevederea costului acestora in bugetul anual, prin Hotarare de Consiliu Local.

Cerinta 9: Totusi, merita sa cheltuim atatia bani pentru rezolvarea problemei?

Raspuns: Da. Orice sondaj de opinie in randul populatiei demonstreaza acest lucru.

Cerinta 10: De ce, totusi, nu se pune in aplicare o astfel de solutie?

Raspuns: Aceasta problema fie nu se afla printre prioritatile actualei administratii locale, fie nu exita, in randul acestora, persoane cu expertiza necesara pentru a o pune in aplicare.

IN CAZUL APARITIEI UNOR CERINTE SUPLIMENTARE, ACESTEA ISI VOR GASI IMEDIAT SOLUTII.

Si inca o idee de la cineva care a mai vazut cum se intampla in alte tari: ``Si inca o sugestie, la problema "cand" - presaratul de sare pe trotuar si carosabil de la primii fulgi de zapada previn acumularea initiala masiva si ajuta partea cu inlaturarea zapezii imediat ce se aseaza.``

"La Multi Ani!", de la umbra dudului batran.

Atat in Galati, cat si in alte orase ale Romaniei, exista unele curti, deloc domnesti, in interiorul carora se afla cate un copac, exact la margine, exact langa gard. 

Trunchiul este, de obicei la interior, iar coroana, nu foarte frumoasa, precum cea din fotografia alaturata, atarna atat in interior, cat si in exterior. De aceea, cei care trec pe trotuar observa cu usurinta faptul ca pomul respectiv nu este nici inauntrul, nici in afara curtii respective. Pur si simplu nu este la locul sau.

Copacul acela a aparut acolo exclusiv datorita hazardului, fara ca cineva, precum stapanul casei, sa il fi dorit vreodata, cu adevarat. Un astfel de copac nu este nici macar un pom pe care sa il faca cadou o ruda mai saraca sau pe care sa il fi bagat in pamant, in joaca, un copil. Un astfel de copac incolteste doar cand cineva arunca peste gard, cu sau fara intentie, o samanta, care, ulterior, datorita umezelii, soarelui sau  altor conditii propice, prinde radacini.

Ceea ce este neplacut la acest pom este faptul ca, in momentul in care fructele sale s-au copt, incep sa cada. Acestea lasa pe caldaram, in jurul trunchiului, o pasta foarte urat mirositoare, care se lipeste de pantofi si care este luata pe picioare in casa de trecatori. Aceasta pasta se lipeste de parchet, se ia foarte greu de pe talpi, si, uneori, fermenteaza, devenind chiar un alergen puternic, daca nu toxic pentru acea curte.

Dar cel mai grav lucru este faptul ca, la umbra acelui pom, nu ajunge suficienta lumina pentru a mai incolti vreo alta planta. Nu va creste nici un alt stejar, nici brad carpatin, nici macar cateva floricele de camp, nu mai vorbim de gazon sau iarba salbatica. Astfel de pomi fac o umbra atat de mare pamantului, ca la poala lor nu creste nici macar o papadie.

Copacul acesta poarta numele de dud. Fructele despre care vorbim au forma de ciorchine de strugure de pe o podgorie regala, dar, de fapt, au gust de gorgoaze dulci-acrisoare. Copiii, totusi, sunt innebuniti dupa ele.

La finalul acestui an, foarte multi politicieni au transmis mesaje de Craciun langa bradul impodobit. Le-am ignorat. Ceea ce mi se pare cu adevarat demn de luat in seama este mesajul de pe Facebook, laconic, modest, demn si incurajator, din partea unui fost viitor rege, transmis nu langa bradul de Craciun, ci de la umbra unui dud.

In fotografia alaturata, dudul nu se vede, la stanga sa, dar credeti-ma, chiar daca nu se vede, este acolo, vegheaza.

"A trecut un an greu si profund nedrept, care mi-a rapit tara si m-a dus departe de voi, intr-un exil pe care insa l-am acceptat.

Respectul fata de Majestatea Sa ramane neclintit.

Un An Nou plin de bucurii, sanatate si impliniri!"

Pentru aceasta urare, domnul Mills merita macar un like si un share, nu credeti? Si poate un con de brad!

Cine controleaza protestele la Galati?

Ati observat ca nu am avut nici o luare de pozitie fata de ceea ce se petrece zilele astea. O parte dintre voi mi-ati cerut o parere. Va veni in cel mai scurt timp. Mi-am dorit o postare in cadrul careia sa transmit chestii serioase, pentru ca am convingerea ca Romania este la un moment de cotitura, un moment in care se intampla lucruri serioase, care vor ajunge in manualele de istorie. Voi avea si aceasta postare, dar cum romanul face haz de orice, va supun atentiei o faza foarte distractiva, din care cred ca avem de invatat cu totii.

Si aseara, ca si in celelalte seri, poate cu o exceptie, am fost in strada unde recunosc ca m-am simtit excelent. Nu neaparat ca am scandat, dar m-am intalnit cu multi prieteni cu care am discutat tot felul de subiecte care tin de Romania, de Galati, de politici interne si externe, de clasa politica, de presa dar si despre subiectul meu preferat, Societatea Civila. Am fost incercat si de anumite emotii. Am fost rocker in adolescenta, acum sunt un rocker batran iar ceea ce s-a intamplat la Bucuresti m-a atins.

Traseul, mai de fiecare data, a fost Prefectura – Catedrala – Prefectura – Primarie – Brailei – UPU. De fiecare data am rezonat doar cu o parte din simbolistica Prefecturii si a Catedralei, motiv pentru care am preferat sa nu particip si la mars. Cu exceptia zilei de ieri, pentru ca aici intra in scena eroul nostru: PAUL.

Cum, nu stiti cine este Paul si de ce este el cool? Inseamna ca nu stiti nimic. Va spun eu:

• Paul este cool pentru ca este entertainer, el  canta la Karaoke si am auzit ca este professor de muzica. Participa chiar si in juriu la unele casting-uri. Prietenii stiu de ce.
• Paul este cool pentru ca este de asemenea enorias pios, cateodata chiar corist. Nu odata s-a implicat activ in slujba de duminica. Prietenii stiu de ce.
• Paul este cool pentru ca este un nuntas desavarsit. El, desi este ruda pe care nu o cunoaste nimeni, la nunta participa si la biserica si la petrecere. Cateodata vine si la botez. Prietenii stiu de ce.
• Paul este cool pentru ca este specialist in Public Speaking. La evenimente sustinute pe unele proiecte are unele lucruri de spus, si nu ezita sa ia microfonul. Prietenii stiu de ce.
• Paul este cool pentru ca este comediant. Are multa experienta in a face lumea sa rada. Prietenii stiu de ce.
• Paul este cool pentru ca este prezent si la petrecerile after-hours. Prietenii stiu de ce.
• Paul este cool pentru ca este prezent la evenimentele unor cluburi, mai ales la conferinte nationale. Prietenii stiu de ce.
• Paul este cool pentru ca este basketbalist.
• Paul este cool pentru ca are un fular foarte misto. Prietenii stiu de ce.
• Nu in ultimul rand, Paul este cool pentru ca are un Labrador misto dar si pentru ca are foarte foarte foarte mult talent. Ca in clipul de mai jos.

Sau in clipul de mai jos.

Odata cu acest moment de cotitura al tarii noastre, odata cu protestele din fiecare oras, Paul are si el un rol, si inca unul foarte important: acela de animator, acela de suflet al petrecerii, acela de deschizator de drumuri.

Paul a tinut in mana protestul. A coordonat multimea. A dat tonul. A programat scandarile. A tinut ordinea. A organizat totul. Se dovedeste ca Paul este un foarte bun organizator.

(PE BUNE, PENTRU PESTE JUMATATE DIN TRASEU, CHIAR EL A HOTARAT CE SE SCANDEAZA SI CAND SA SE OPREASCA COLOANA)

Cu totii te iubim, Paul, cu totii ne-am dori cateodata sa fim la fel de "liberi” ca tine.

Puteti vedea la ce ma refer in fotografiile de mai jos. Realitatea este ca orice protest are nevoie de un Paul.

Una peste alta, a fost si foarte diferit de primele seri. Steaguri noi noute. Pancarde facute uniform. Tot felul de insi care umblau prin multime si imparteau niste manifeste si niste poze cu una dintre victimele de la Colectiv. Ceva foarte bine coordonat. Ceva ciudat. Nu prea m-am mai intalnit cu oameni din asociatii dar m-am intalnit cu cativa prieteni vechi. Am avut sentimentul ca au fost alti oameni fata de cei care au iesit zilele trecute. Cu siguranta nu a fost un protest spontan, ci mai degraba dirijat. Dealtfel am auzit prin multime ca a existat chiar autorizatie. Vom vedea ce va urma.

Va urma o postare serioasa despre ceea ce se intampla zilele astea pe la noi. Pana atunci, doamnelor si domnilor, PAUL.

In final, sper ca m-am facut inteles. Cititi printre randuri. Pe langa partea relativ amuzanta, suntem in fata unei realitati. Cineva cu siguranta va fi in strada. DACA NU VOI, ATUNCI ALTII!