"La Multi Ani!", de la umbra dudului batran.

Atat in Galati, cat si in alte orase ale Romaniei, exista unele curti, deloc domnesti, in interiorul carora se afla cate un copac, exact la margine, exact langa gard. 

Trunchiul este, de obicei la interior, iar coroana, nu foarte frumoasa, precum cea din fotografia alaturata, atarna atat in interior, cat si in exterior. De aceea, cei care trec pe trotuar observa cu usurinta faptul ca pomul respectiv nu este nici inauntrul, nici in afara curtii respective. Pur si simplu nu este la locul sau.

Copacul acela a aparut acolo exclusiv datorita hazardului, fara ca cineva, precum stapanul casei, sa il fi dorit vreodata, cu adevarat. Un astfel de copac nu este nici macar un pom pe care sa il faca cadou o ruda mai saraca sau pe care sa il fi bagat in pamant, in joaca, un copil. Un astfel de copac incolteste doar cand cineva arunca peste gard, cu sau fara intentie, o samanta, care, ulterior, datorita umezelii, soarelui sau  altor conditii propice, prinde radacini.

Ceea ce este neplacut la acest pom este faptul ca, in momentul in care fructele sale s-au copt, incep sa cada. Acestea lasa pe caldaram, in jurul trunchiului, o pasta foarte urat mirositoare, care se lipeste de pantofi si care este luata pe picioare in casa de trecatori. Aceasta pasta se lipeste de parchet, se ia foarte greu de pe talpi, si, uneori, fermenteaza, devenind chiar un alergen puternic, daca nu toxic pentru acea curte.

Dar cel mai grav lucru este faptul ca, la umbra acelui pom, nu ajunge suficienta lumina pentru a mai incolti vreo alta planta. Nu va creste nici un alt stejar, nici brad carpatin, nici macar cateva floricele de camp, nu mai vorbim de gazon sau iarba salbatica. Astfel de pomi fac o umbra atat de mare pamantului, ca la poala lor nu creste nici macar o papadie.

Copacul acesta poarta numele de dud. Fructele despre care vorbim au forma de ciorchine de strugure de pe o podgorie regala, dar, de fapt, au gust de gorgoaze dulci-acrisoare. Copiii, totusi, sunt innebuniti dupa ele.

La finalul acestui an, foarte multi politicieni au transmis mesaje de Craciun langa bradul impodobit. Le-am ignorat. Ceea ce mi se pare cu adevarat demn de luat in seama este mesajul de pe Facebook, laconic, modest, demn si incurajator, din partea unui fost viitor rege, transmis nu langa bradul de Craciun, ci de la umbra unui dud.

In fotografia alaturata, dudul nu se vede, la stanga sa, dar credeti-ma, chiar daca nu se vede, este acolo, vegheaza.

"A trecut un an greu si profund nedrept, care mi-a rapit tara si m-a dus departe de voi, intr-un exil pe care insa l-am acceptat.

Respectul fata de Majestatea Sa ramane neclintit.

Un An Nou plin de bucurii, sanatate si impliniri!"

Pentru aceasta urare, domnul Mills merita macar un like si un share, nu credeti? Si poate un con de brad!

Cine controleaza protestele la Galati?

Ati observat ca nu am avut nici o luare de pozitie fata de ceea ce se petrece zilele astea. O parte dintre voi mi-ati cerut o parere. Va veni in cel mai scurt timp. Mi-am dorit o postare in cadrul careia sa transmit chestii serioase, pentru ca am convingerea ca Romania este la un moment de cotitura, un moment in care se intampla lucruri serioase, care vor ajunge in manualele de istorie. Voi avea si aceasta postare, dar cum romanul face haz de orice, va supun atentiei o faza foarte distractiva, din care cred ca avem de invatat cu totii.

Si aseara, ca si in celelalte seri, poate cu o exceptie, am fost in strada unde recunosc ca m-am simtit excelent. Nu neaparat ca am scandat, dar m-am intalnit cu multi prieteni cu care am discutat tot felul de subiecte care tin de Romania, de Galati, de politici interne si externe, de clasa politica, de presa dar si despre subiectul meu preferat, Societatea Civila. Am fost incercat si de anumite emotii. Am fost rocker in adolescenta, acum sunt un rocker batran iar ceea ce s-a intamplat la Bucuresti m-a atins.

Traseul, mai de fiecare data, a fost Prefectura – Catedrala – Prefectura – Primarie – Brailei – UPU. De fiecare data am rezonat doar cu o parte din simbolistica Prefecturii si a Catedralei, motiv pentru care am preferat sa nu particip si la mars. Cu exceptia zilei de ieri, pentru ca aici intra in scena eroul nostru: PAUL.

Cum, nu stiti cine este Paul si de ce este el cool? Inseamna ca nu stiti nimic. Va spun eu:

• Paul este cool pentru ca este entertainer, el  canta la Karaoke si am auzit ca este professor de muzica. Participa chiar si in juriu la unele casting-uri. Prietenii stiu de ce.
• Paul este cool pentru ca este de asemenea enorias pios, cateodata chiar corist. Nu odata s-a implicat activ in slujba de duminica. Prietenii stiu de ce.
• Paul este cool pentru ca este un nuntas desavarsit. El, desi este ruda pe care nu o cunoaste nimeni, la nunta participa si la biserica si la petrecere. Cateodata vine si la botez. Prietenii stiu de ce.
• Paul este cool pentru ca este specialist in Public Speaking. La evenimente sustinute pe unele proiecte are unele lucruri de spus, si nu ezita sa ia microfonul. Prietenii stiu de ce.
• Paul este cool pentru ca este comediant. Are multa experienta in a face lumea sa rada. Prietenii stiu de ce.
• Paul este cool pentru ca este prezent si la petrecerile after-hours. Prietenii stiu de ce.
• Paul este cool pentru ca este prezent la evenimentele unor cluburi, mai ales la conferinte nationale. Prietenii stiu de ce.
• Paul este cool pentru ca este basketbalist.
• Paul este cool pentru ca are un fular foarte misto. Prietenii stiu de ce.
• Nu in ultimul rand, Paul este cool pentru ca are un Labrador misto dar si pentru ca are foarte foarte foarte mult talent. Ca in clipul de mai jos.

Sau in clipul de mai jos.

Odata cu acest moment de cotitura al tarii noastre, odata cu protestele din fiecare oras, Paul are si el un rol, si inca unul foarte important: acela de animator, acela de suflet al petrecerii, acela de deschizator de drumuri.

Paul a tinut in mana protestul. A coordonat multimea. A dat tonul. A programat scandarile. A tinut ordinea. A organizat totul. Se dovedeste ca Paul este un foarte bun organizator.

(PE BUNE, PENTRU PESTE JUMATATE DIN TRASEU, CHIAR EL A HOTARAT CE SE SCANDEAZA SI CAND SA SE OPREASCA COLOANA)

Cu totii te iubim, Paul, cu totii ne-am dori cateodata sa fim la fel de "liberi” ca tine.

Puteti vedea la ce ma refer in fotografiile de mai jos. Realitatea este ca orice protest are nevoie de un Paul.

Una peste alta, a fost si foarte diferit de primele seri. Steaguri noi noute. Pancarde facute uniform. Tot felul de insi care umblau prin multime si imparteau niste manifeste si niste poze cu una dintre victimele de la Colectiv. Ceva foarte bine coordonat. Ceva ciudat. Nu prea m-am mai intalnit cu oameni din asociatii dar m-am intalnit cu cativa prieteni vechi. Am avut sentimentul ca au fost alti oameni fata de cei care au iesit zilele trecute. Cu siguranta nu a fost un protest spontan, ci mai degraba dirijat. Dealtfel am auzit prin multime ca a existat chiar autorizatie. Vom vedea ce va urma.

Va urma o postare serioasa despre ceea ce se intampla zilele astea pe la noi. Pana atunci, doamnelor si domnilor, PAUL.

In final, sper ca m-am facut inteles. Cititi printre randuri. Pe langa partea relativ amuzanta, suntem in fata unei realitati. Cineva cu siguranta va fi in strada. DACA NU VOI, ATUNCI ALTII!

Ziua fara masini dar cu autocare si camioane

Ieri am participat la un eveniment inedit. Fara a fi foarte clar cine sunt organizatorii, cu o seara inainte a aparut in presa locala aici si aici faptul ca azi, cu ocazia Zilei Europene fara Masina, se organizeaza un mars ciclist, sau, dupa cum este cunoscut evenimentul la Galati, o mare bicicleala.

Sarit in sa si ajuns pe esplanada Salii Sporturilor. Aici o gramada de elevi luati de la ore si "salvati" de ora de mate, cu un nene care incerca la megafon sa explice ceea ce va urma. Intr-un colt, prietenii de la Clubul de Ciclism Galati, putin stingheri si nici ei foarte siguri de cine organizeaza totul. Desfasurarea de forte, fara precedent: 4 sau 5 masini de Politie Rutiera si Locala (pentru protectia coloanei de 100 de participanti), una sau doua salvari, elicopterul Smurd facand survol. Uau!

Traseul: Sala Sporturilor - Universitatea Danubius, unde facem jonctiunea cu ciclistii braileni pe care ii acompaniem pana inapoi la Sala Sporturilor. Un traseu de 1 km si ceva, total nedistractiv. Plecam!

Politisti la fiecare intersectie dirijeaza sau opresc, dupa caz, traficul. In 10 minute suntem la destinatie, unde incepe asteptarea ... in jur de ora 14:00. Asteptarea dureaza peste 1 ora, in care Braila nu apare. Intr-un final apare un ciclist. Toata presa sare pe el. Este singurul ciclist care a venit din Braila. Noua, celor care am venit in urma anuntului citit in presa, ni se pare totul dintr-un film prost. Elevii nu par a avea o problema. Domnul cu megafonul ii roaga sa stea grupati in continuare. 

Intre timp apare un Volswagen Passat nou nout, nou spalat, cu cauciucurile date cu silicon, de culoare neagra, cu girofar. Se dau jos din el domni la costum. Sunt de la autoritati. Ma apropii sa ii intreb ce mai asteptam sub soarele torid si primesc raspunsul ca trebuie sa vina copiii din Braila cu doua autocare si cu bicicletele. Aflam astfel cine sunt organizatorii.

Intr-un final apar autocarele, urmate de un camion plin cu biciclete. Domnul cu parul alb ne pune la curent cu faptul ca elevii braileni vor dona fiecarui galatean un tricou rosu pe care scrie "Ziua Fara Masini". Primim umili cadourile pe care le si imbracam si le multumim entuziasti copiilor. Autoritatile solicita o fotografie de grup, doar nu pot rata momentul. Schimbul de tricouri dureaza vreo 30 de minute. Intre timp motorul Passat-ului merge in continuare, doar e prea cald afara si se incinge habitaclul. Strig dupa unul din domnii in costum sa opreasca motorul daca tot se pozeaza cu biciclistii si e totul eco green sporty bio, azi. Se face ca nu ma aude.

Toti plecam incolonati inapoi spre Sala Sporturilor. Dealul de la intrarea din oras e destul de greu de urcat, multi se dau jos imediat de pe bicicleta. Ma intreb cine a hotarat traseul dar, de nervi, reusesc sa ajung sus pedaland. In alte 5 minute ajungem inapoi de unde am plecat. Continui spre casa fara a mai fi curios ce ni se va mai spune la microfon.

Pana acasa, la celalalt capat al orasului, sunt un tip cu camasa si tricou rosu pe deasupra, printre masini. Bine ca evenimentul nu a deranjat traficul in centru! Felicitari organizatorilor!

Multumesc elevilor pentru tricou. Va asigur ca autoritatile vegheaza la viitorul vostru si organizeaza tot felul de proiecte frumoase.

Ne vedem la urmatoarea mare bicicleala. Poate cea pe bune.

Voi cum v-ati dori sa arate noua Primarie?

Recent, au fost demarate lucrarile la noua Primarie. In locul unde ar fi trebuit sa se construiasca un centru de afaceri, proiect care nu s-a mai concretizat din cauze necunoscute, urmeaza sa se construiasca o cladire nou nouta, unde isi vor desfasura activitatea cei aproximativ 400 de angajati ai Primariei Galati.

Pana acum, s-a montat un mesh care sa mascheze santierul, iar constructorul lucreaza de zor la demolarea vechilor betoane. Faptul ca santierul este mascat este un lucru foarte bun, atat din punct de vedere estetic, cat si deoarece protejeaza cumva strada Domneasca de praful ridicat in aer. Mai mult, mesh-ul descrie cumva liniile arhitectonice generale ale viitoarei cladiri, ceea ce, iarasi, este un element de noutate.

Arhitectural vorbind, nu am avut ocazia sa vad proiectul, cu exceptia fotografiei publicata in ziar. Nu imi dau seama daca aceasta cladire va fi una futurista, clasica, va copia sau nu liniile generale ale ansamblului arhitectonic urban din zona respectiva, se va incadra sau nu in peisaj, dar cu siguranta sunt, si ar trebui cu totii sa fim interesati de un alt aspect mult mult mai important. Acel aspect este urmatorul: cum va arata cladirea la interior?

Va presupune holuri lungi sau spatii largi?

Va presupune ghisee cu blaturi inalte si eventual separatoare din sticla sau birouri prietenoase cu cetatenii?

Va fi construita intr-o paradigma a piramidei, a ierarhiei, a faptului ca sefii trebuie sa stea izolati si protejati, fiecare de cate una sau doua secretare, care detin "cheia" de acces la prea-inaltimea sa, sau o paradigma matriciala, a transparentei si liberului acces?

Va fi un spatiu al colaborarii si al cooperarii sau un spatiu al birocratiei si gulerelor albe?

Vor exista filtre si control strict al accesului sau fluxuri optimizate ale persoanelor vizitatoare?

Va fi o cladire de birouri care va genera trafic sau va optimiza trafic?

Mai simplu spus, va fi un spatiu al trecutului sau al viitorului?

De aceea sunt interesat mult mai mult de cum va arata noul sediu al Primariei la interior, decat la exterior.

Unul dintre exemplele de buna organizare, de transparenta si de eficienta maxima a unei organizatii, este o companie pe care o cunoasteti cu totii. Se numeste Facebook. Iata, mai jos, cum sunt organizate birourile Facebook, si cum mi-as dori sa arate, pe interior, si la Galati, noua noastra Primarie. Cred ca este foarte important sa ne implicam si noi, cetatenii, si sa ne spunem opinia cu privire la cum ne-am dori sa interactionam cu cei care administreaza cetatea.

FOTO: www.viatal-libera.ro

Hai sa nu "ne mai intoarcem la electorat"

E la moda in perioada aceasta ca politicienii sa "se intoarca spre electorat." In primul rand, expresia este de criticat deoarece seamana foarte bine cu un act ratat. Cu alte cuvinte, pana cand se intorc spre electorat, au stat cu spatele la el?

Pe langa faptul ca este o exprimare nefericita, denota un lucru trist: lipsa de idei si de convingeri proprii, lipsa de proiecte individuale, lipsa de asumare a propriilor programe. Cel care isi doreste sa fie politician ar trebui sa aiba curajul sa aiba o "POZITIE" fata de un subiect care i se asaza in fata, fara a fi discutat inainte cu consilierii de imagine, asumandu-si riscul de a pierde cateva voturi, dar avand siguranta castigarii altora sau consolidarii pozitiei proprii intre cei care ii sunt dejafavorabili.

Cand aud ca raspuns la o intrebare cu privire la program "Nu conteaza ceea ce imi doresc eu, conteaza ceea ce isi doreste electoratul", nu pot decat sa ma gandesc ca, daca acea persoana ajunge intr-o pozitie de conducere, va fi mereu o marioneta. Nu va exprima opinii proprii si nu isi va asuma proiecte indraznete. Vom organiza cate un sondaj de opinie ori de cate ori va trebui sa hotaram brandul de pixuri cumparate de institutie. Ceva e dubios in asta, nu?

Pe de alta parte, de ce pleaca toti acesti politicieni de la premiza ca electoratul le stie pe toate? Dupa cum spunea, intr-un interviu, Henry Ford: "Daca i-as fi intrebat pe oameni ce isi doresc, mi-ar fi solicitat cai mai rapizi." In nici un caz un automobil. Nivelul de informare si calitatea informatiilor, ar trebui, in cazul politicienilor, sa fie superioare nivelelor electorilor. Aceasta postura si doar aceasta ii transforma din niste gulere albe lipsite de continut, cu un accesoriu vestimentar ce taie partial fluxul sanguin catre creier (numit cravata), in niste lideri ai comunitatilor locale, nationale sau trans-nationale, expusi la oportunitatea inscrierii in manualul de istorie, macar de clasa a 8 -a. Convingeti societatea civila ca solutiile voastre sunt cele corecte, si vi le va sustine, nu le mai cereti pe ale lor, pentru ca fie nu le au, fie, daca le au, va vor lua locul.

In ultimul rand, se tot vehiculeaza, atat la nivel local cat si central, tot felul de sondaje, pentru a se afla "parerea electoratului" cu privire la un politician sau altul.

Am o intrebare: au disparut adevaratii lideri din Romania? Unde sunt politicienii care modifica sondajele? Ce preferam, un politician mediocru care are 70% in sondaje, sau un lider veritabil, care reuseste cu ajutorul propriei viziuni sa creasca de la 20% la 51% ? Eu cred ca pe al doilea, pentru ca acesta castiga si al doilea mandat, si al treilea, si unii ajung Presedinti de tara. ;)

In scurt timp incepe ceea ce unii numesc "precampania" electorala. Haideti sa vedem de cate ori vom auzi expresii precum "reintoarcerea la electorat" sau "e important ce isi doresc cetatenii" sau si mai tare "conteaza vointa celor care voteaza, nu vointa clasei politice". Pun pariu ca cei care vor pronunta aceste cuvinte sunt cei pe care nu prea i-ati vazut la fata in ultimii patru ani.

Pe la mine prin cartier, sigur nu au fost.

Ce ar fi sa "nu ne mai intoarcem la electorat" si sa facem politici pentru el, in schimb.

FOTO de pe www.eternalvigilance.me 

Festivalul George Enescu la Galati

Tineti minte postarea mea anterioara, despre viata culturala din Galati? Ei bine, festivalul George Enescu, unul dintre cele mai importante festivaluri de muzica simfonica din lume, este transmis live, in fiecare zi, accesand adresa enescufestival.ro

Ar fi fost o oportunitate extraordinara ca Teatrul Muzical Nae Leonard, Teatrul Dramatic Fani Tardini si Primaria Galati, sa organizeze seri de spectacole. Daca as fi avut un cuvant de spus, as fi organizat in Gradina Publica seri pentru persoane in varsta, cu intrare gratuita, pe Faleza Dunarii as fi montat 3 - 4 ecrane acolo unde este amfiteatrul natural si cele doua chioscuri, pentru a se aseza tinerii care au iesit la plimbare. La Teatrul Muzical as fi invitat, contra cost, oamenii de afaceri din Galati, pentru a privi spectacolul, iar la Teatrul Dramatic as fi organizat vizionare live pentru publicul larg.

M-as fi orientat si catre elevi si studenti. As fi semnat parteneriate inclusiv cu localurile din Galati pentru ca acestea sa transmita acest eveniment, in aceste trei saptamani, eveniment la care isi cumpara bilete spectatori ce vin din Paris, din NewYork sau din Sidney. As fi organizat ceva si la (s)Mall, si la Pationoar. Nu ar fi existat coltisor din Galati in care sa nu rasune muzica clasica.

In Galati ar fi fost o atmosfera de sarbatoare, la inceput de toamna. Teatrele ar fi avut incasari peste medie. As fi capacitat si orchestra galateana, sa cante pe strada sau prin parcuri, seara. Ar fi fost de poveste.

Dealtfel, festivalul se transmite live in Germania, dar si la Cluj, la Timisoara sau la Pitesti. Si mai multe detalii sunt disponibile aici.

Nu s-a putut. Bine macar ca autoritatile ne-au pregatit altceva in schimb. Lokal Kombat, din cate am inteles, votat in Consiliu Local ca si eveniment cultural. OK. 

Noul ghetou al Galati-ului. (Un proiect de segregare sociala cu autori: politicieni fara viziune)

Cu mentiunea ca imaginea alaturata este preluata din cotidianul Viata Libera, incep prin a relata ca am am citit aici, aici si aici articole despre proiectul Primariei Galati cu privire la ceea ce dansii numesc "cartierul de locuinte sociale" din Galati," sau "Campusul social din Galati". Orice om cu capul pe umeri l-ar numi, in schimb, ghetoul din Galati. Este revoltator faptul ca in anul 2015, intr-un oras european, se investesc sume consistente de bani pentru construirea de ghetouri. Pentru implementarea de politici de segregare sociala, de condamnare a unor oameni care au ajuns in situatia in care au ajuns tot din cauza noastra si a unui unui sistem comunist iar mai apoi a altuia, neocomunist.

Ceea ce ma cutremura si mai mult este cum de societatea in ansamblul sau nu reactioneaza la faptul ca o autoritate care ar trebui sa faciliteze accesul la educatie, la bunastare, o autoritate care ar trebui sa se considere integratoare, in fapt, produce segregare si clivaj social.

Despre ce vorbesc? Despre faptul ca, oficial si neoficial, factorii de decizie declara, mai mult sau mai putin "mot a mot", faptul ca Galati-ul nu are centru istoric din cauza ca "Durbaca a adus tiganii in centru!", iar ca ghetourile care sunt in constructie la marginea orasului se realizeaza pentru a muta aceste familii acolo. Repet: in 2015, la Galati se construiesc ghetouri. Totusi, de la Durbaca incoace nu am vazut politici de integrare a acestor cazuri in societate. Nu am vazut politici pentru acces la job-uri, nu am vazut politici pentru alfabetizare a parintilor, pentru sustinerea mersului la scoala al copiilor, pentru cursuri de igiena, pentru prevenirea cersetoriei, pentru promovarea muncii voluntare, si multe multe altele. Tiganii din centru raman condamnati de romanii (tot din centru) la saracie si la subdezvoltare, mutandu-i de unde locuiesc (si apoi dand cu var casele vechi), la marginea orasului. Infiorator!

Cum care este solutia? Solutia este ca aceste cazuri sociale sa fie integrate si nu marginalizate. Daca trebuie sa beneficieze de locuinte sociale, haideti ca cele 1000 (sau cate or fi) de locuinte, sa fie distribuite in toate cartierele municipiului nostru si sa spargem in tandari aceste comunitati toxice pentru insisi membrii lor. Sa trecem in contract o clauza care prevede ca cele 20 de cazuri sociale care ajung, spre exemplu in Mazepa, sa beneficieze de locuinta si de alte tipuri de ajutor doar daca:

1. copiii merg la scoala si trec clasa.

2. parintii participa la randul lor la cursuri de scris si de citit si daca este cazul, la intreg ciclul 1 - 4.

3. toata familia participa la cursuri de igiena, iar gradul de igiena din locuinta pusa la dispozitie este verificat periodic.

4. parintilor li se ofera o slujba necalificata (sau, de ce nu, calificata), care, daca este intr-o firma privata, acea firma sa beneficieze de scutire de impozit echivalenta cu salariul oferit acelui caz social.

5. si daca ne mai gandim putin si apelam si la oameni cu expertiza, mai identificam cateva politici, pe care le punem pe umerii celor care in loc sa lucreze cu adevarat, ocupa un scaun deformat deja de forma corpului, pe la directiile sociale.

EU ofera fonduri cu milioanele pentru educatia acestor categorii, integrarea in campul muncii, pentru instituirea de afaceri sociale. Noi ii mutam de la periferie in centru iar dupa 12 ani, inapoi din centru la periferie, ii folosim electoral, ii folosim ca scuze pentru faptul ca in centru e murdar sau ca monumentele de arhitectura sunt in paragina, si, mai presus de toate, suntem in totala pana de idei. Apoi devenim rasisti si xenofobi si ne intebam de ce unele categorii sociale scuipa, tipa si dau in cap. Intre timp speram ca vine Iohannis cu Merkel si ne rezolva problemele cum au facut la Sibiu. Noi atat putem: sa construim, in continuare, ghetouri!