Al treilea razboi mondial

"Cine este dispus sa renunte la putina libertate pentru putin mai multa siguranta, nu merita nici libertate nici siguranta.", a spus Benjamin Franklin, unul dintre parintii fondatori ai Americii si ai democratiei contemporane.

Citatul de mai sus este mai actual ca niciodata, in contextul in care Europa devine o tinta a atacurilor teroriste. Ce-i de facut? Cum ne mentinem, ca europeni, drepturile si libertatea individuala in conditiile in care securitatea personala este pusa sub semnul intrebarii? Cum ramanem democratici, toleranti, deschisi fata de imigranti (imigrantii si multiculturalismul au fost motorul prosperitatii si in USA si in Europa), iubitori de semeni, deschisi la a exporta democratie pe glob si protejati in acelasi timp? Cum facem ca, fara a ne afecta libertatea, sa obtinem mai multa securitate?

Sa ne uitam atent la realitatea pe care o traim. Vom vedea ca, in fapt, persoanele care au dus la indeplinire atentatele sinucigase se aflau pe teritoriul european de zeci de ani. Cetateni europeni. Si la Charlie Hebdo, si la Bataclan, vom vedea acum cine sunt autorii masacrului de la Bruxelles.

Said si Cherif Kouachi, cetateni francezi, nascuti si crescuti in Franta, la Paris (Al Quaeda)

Foued Mohammed-Aggad - cetatean francez, nascut si crescut in Franta, la Strasbourg. (ISIS)

Salah Abdeslam - cetatean belgian, nascut si crescut la Bruxelles (ISIS)

Nu mai continuam, ati inteles ideea.

Dintr-un motiv sau altul, acestia s-au radicalizat. Europa a esuat in procesul de a-i integra, de a-i educa.

Ceea ce s-a intamplat in Belgia comporta o anumita predictibilitate retroactiva. Cu totii spunem: normal ca au dat cu bomba, doar Merkel a acceptat refugiatii. Normal ca au intrat si teroristii odata cu ei, doar Occidentul a generat razboiul din Siria. Normal ca apar crestini carora le este taiata beregata, pe internet, doar ISIS a fost initial o organizatie tolerata de americani. Bravo Putin, multumim ca te duci si nivelezi acolo solul. Scoate untul din ei !!! Si multe alte aberatii, care, retrospectiv si aparent, au legatura una cu cealalta, iar noi toti, cand privim situatia per ansamblu, avem impresia ca toate au o logica. Daca ar fi asa, ar trebui ca, urmand acelasi fir logic, sa putem proiecta ceea ce urmeaza. Dar nimeni nu are nici cea mai vaga idee incotro ne indreptam.

Aflandu-ne intr-un Extremistan al lui Nassim Nicholas Taleb, cred ca trebuie sa ne oprim din incercarile de a masura riscul de radicalizare si de atentat, si, in schimb, sa ne propunem sa devenim robusti. Asa cum spune si Taleb, francezii, dupa Primul Razboi Mondial, au construit linia Maginot, deoarece au "masurat" faptul ca doar pe acolo ar avea loc o invazie. Ce s-a intamplat in al Doilea Razboi? Nemtii au ocolit linia Maginot. La 9/11 au fost manevrate trei avioane direct in turnuri si in Pentagon. Americanii au introdus cele mai sofisticate metode pentru a impiedica un prototerorist sa mai poata vreodata transforma un avion de linie intr-o arma. Ce au facut radicalii? Au inceput sa se arunce in aer direct in aeroport, pe stadioane si in strada. Pe asta cum o opresti? Simt nevoia sa repet: teroristii din Europa au fost nascuti, crescuti, educati si maturizati in Europa. Nu au venit din alta parte.

O alta somitate in securitate este doamna Karen Greenberg, directorul Forhan Law School, o prestigioasa universitate din USA, si membru al Council for Foreign Relations. Alaturi de ambasadorul Israelului la New York, ne atrage atentia azi pe CNBC cu privire la faptul ca oricat am dori sa tinem criminalitatea sub control, atat timp cat in Europa exista interdictia efectuarii de arestari noaptea, cartiere unde politia nu intra niciodata, zone gri, urbane sau rurale, unde conceptul de law enforcement efectiv nu exista, nu putem vorbi de contrainformatii sau de politici eficiente anti-tero. Punem toate aceste epifenomene ale democratiei in contextul absentei granitelor interne si obtinem ceea ce vedem la televizor azi.

Toate acestea la nivel global, vazute prin ochi de vultur, de la inaltime. Daca intram in detalii vom identifica o incapacitate a autoritatilor nationale de a se coordona. Iar serviciile de informatii franceze sunt cunoscute ca cele mai indaratnice in a impartasi know-how cu altele. Probabil pentru ca sunt in acelasi timp foarte bune, dar iata poate si motivul din care nu au putut opri Charlie Hebdo. Mai multi din servicii, chiar si din Romania, ii cunosteau pe unii dintre atentatori ca persoane periculoase.

Parca in Stratfor l-am citit mai demult pe George Friedman spunand ca proiectul Uniunii Europenene a inceput ca un spatiu economic comun si, pas cu pas, a devenit un spatiu politic comun. Asa este, dar nu si un spatiu al securitatii comune. Acest lucru trebuie sa se schimbe. Nu este permis ca celule ale serviciilor secrete dintr-o tara sa cunoasca intentiile unor potentiali teroristi, sa cunoasca traseele si activitatile acestora pe un anumit teritoriu, iar acestea sa nu actioneze conjugat cu alte celule ale serviciilor secrete dintr-alta tara, atat timp cat suntem cu totii in chestia asta.

Raspunsul, pentru mine, este clar. Europa trebuie sa devina mai unita, nu mai dezbinata, mai toleranta, nu mai xenofoba, mai orientata spre valorile multiculturalitatii si libertatii religioase, si nu mai habotnica. Daca radicalizarea, dorinta unora de a insufla teroare, pot fi considerate o boala a societatii noastre, atunci aceasta trebuie, cateodata contraintuitiv, tratata cu mai multa libertate, nu cu mai putina. Cu mai multa autonomie si putere acordata comunitatilor, nu mai putina. Cu o injectie cu o doza cvadrupla de democratie, direct in inima sistemului. Cu mai multa deschidere, nu cu inchidere intre granite, in ghetouri, in case si in noi insine. Iar acestea nu cred ca sunt vorbe mari, cred ca pot fi transformate in actiuni concrete, pe doua paliere.

Trebuie actionat la nivel supra-national si sub-national. Nicidecum la nivel national.

Supranational, se impune un Birou European de Investigatii, pe modelul FBI, care sa aiba jurisdictie internationala, pe intreg teritoriul Uniunii, pe sablonul Interpol dar cu atributii extinse, de colectare de informatii, investigare si punere sub acuzare. Numai asa, un radical din Belgia (atentie, cetatean belgian, nascut si crescut in Belgia, educat in Belgia, muncitor in Belgia), nu va aparea din senin, cu o centura de explozibili, la Bucuresti, la Sofia, la Budapesta sau in alta capitala europeana (sau invers). Doar asa.

Subnational, trebuie intarita securitatea comunitatilor locale si acordata si mai multa autonomie. Cartierele stiu mai bine decat capitala cine este tipul ala dubios de la etajul 2, foarte politicos, dar cam retras, care nu vorbeste cu nimeni. Cu cat unitatea care are rolul de a asigura linistea este mai aproape de firul ierbii, cu atat este mai eficienta. Pe ultimul atentator de la Bataclan l-au gasit acum cateva zile, dupa luni de cautari, unde? In cartierul unde a copilarit, la doua case distanta. Mai e nevoie de alt argument? Cele mai mici rate ale criminalitatii se inregistreaza in orasele-stat. Nu sunt specialist in securitate colectiva, dar mi se pare mie, sau de 200 de ani, din nou, americanii isi aleg serifii la nivelul orasului si organizeaza patrule civile de cartier  de tipul neibourhood watch ???

Principiile de mai sus sunt principii de anul I de la Stiinte Politice, nimic altceva. Au auzit politicienii de conceptul de "guvernanta multinivel"? Aia e, asa rezolvam prolema.

Europa se doreste un spatiu al prosperitatii comune, un spatiu al libertatilor si democratiei comune, dar nu se comporta ca un spatiu al securitatii comune. Parlamentele nationale, Parlamentul European, trebuie sa adopte o legislatie supra-statala si sub-statala care sa fie capabila sa ne protejeze viata de zi cu zi, si nu de vreo amenintare externa, ci de noi insine.

Doar asa vom beneficia de securitate, fara sa renuntam la libertatea noastra de a-i iubi pe ceilalti, crestini, musulmani sau alte religii, si a nu derapa iar inspre greselile rasismului, xenofobiei si autodistrugerii din trecut, inspre un al treilea razboi mondial.

Lista de consilieri ai societatii civile

Daca ONG-urile ar avea posibilitatea de a propune o lista de consilieri locali la alegeri, oare cum ar arata aceasta? Haideti sa facem un exercitiu de imaginatie. Societatea civila a luat avant, iar rolul ei nu este numai unul de reprezentare a intereselor sociale ci, in ultima jumatate de an, aceasta si-a asumat si sustinerea unor candidati independenti. Unele organizatii au propus anterior un profil al Primarului. Acum ceva vreme chiar noi am propus aici un profil al candidatului ideal de primar. Analizam de aceasta data componenta Consiliului.

Acesta trebuie sa oglindeasca trei elemente ale societatii:

1. Domeniile asupra carora Consiliul Local ar trebui sa actioneze.

2. Reprezentativitatea sociala si impartirea pe sexe.

3. Tendinta de salt generational.

Iata propunerea noastra pentru criteriile care ar trebui sa fie luate in considerare.

Nu neaga nimeni faptul ca cea mai mare problema a Galatiului este economia. Pe locul doi se afla, bineinteles, urbanismul in sens larg, incluzand termoficarea, transportul, gunoiul, cainii, iar pe locul trei, sistemul sanitar, acesta avand printre cele mai slabe performante din tara.

Daca administratia va trata aceste probleme si va genera hotarari mai ales pentru economie, urbanism și sănătate, atunci este logic, Consiliul trebuie sa reflecte aceste domenii. Doar astfel vom avea un legislativ local orientat spre oras. Propunem nominalizarea, pe primele 10 locuri ale listei, a unui număr proportional din aceste profesii:

• Locurile 1-5 ocupate de economisti din companii mari, directori financiari, finantisti de pe piata de capital, consultanti, experti in investitii. Acestia sunt cei indreptatiti sa evalueze proiecte de dezvoltare economica.
• Locurile 6 - 8 ar fi ocupate de arhitecti urbanisti; vom avea certitudinea ca la Galați nu vor mai aparea erori urbanistice precum chioscurile, garajele, termoficarea, traficul.
• Locurile 9 si 10 ocupate de medici. Sunt necesare investitii majore, in servicii medicale, in cardiologie si oncologie, cele mai multe decese survenind in acest spectru. Urmatoarele locuri pana la finalul listei ar fi reprezentate de intregul spectru profesional: intreprinzatori, profesori, sociologi, juristi, ingineri, si altii.

Cel de-al doilea principiu este cel al egalitatii de sanse. Asadar ar trebui stabilita paritatea alternativa intre femei si barbati: locul 1 pentru o femeie, locul 2 pentru un barbat, alternativ, pană la sfarșit.

Iar cel de-al treilea principiu se refera la profilul personal. O schimbare in administratia locala ar insemna ca persoanele nominalizate sa nu se mai fi regasit pe liste in ultimii 25 de ani; acestea sa fi derulat activitati de voluntariat in comunitate, demonstrand un interes pentru ceilalti, si sa fi fost implicati in derularea de proiecte cu finantare externa. Acestia cunosc tipurile de proiecte ce vor trebui trecute prin Consiliul Local, in urmatorii ani.

Oare cum ar functiona un Consiliu Local cu o astfel de componenta?

Undeva intr-o gara in Romania

SCHITA

Undeva, intr-o gara din zona centrala a tarii. Ploua. E trecut de 5.

Perspectiva intalnirii planificate iti da energie. 

Stii ca in cel mai rau caz ai facut o plimbare de o zi, ai baut pana tarziu cu un vechi prieten si te-ai intors dimineata cu o durere vaga de cap care te va tine vreo 7 – 8 ore. In cel mai bun caz te incadrezi pe un drum catre un milion. Esti imbracat in haine de drum: blugi, o pereche de bocanci, o camasa ras-purtata, pulover, o geaca de fas si sapca. 

Gara arata foarte bine din exterior. Interbelic. La interior totul e dezolant. Nu ai mai vazut un astfel de peisaj din anii 90 cand plecai in primele tabere de liceu. Ba nu, din anii 2000, cand bateai tara in lung si in lat ca student. Asa ceva inca exista in Romania. Sala de asteptare foarte inalta, stucaturi distruse, pereti scorojiti. Odata a fost foarte frumoasa. Ar putea fi amenajata ca sala de bal. Ferestre cu rama din aluminiu visiniu? Serios? La sala asta cu arhitectura veche? Visiniul ala al perdelutelor din dotarea vechilor vagoane CFR de clasa I. Visiniu CFR. Un miros de statut, de slin, de jeg adunat in apa cu care se clateste mopul, amestecata cu ulei de motor. De zoaie pe care, o data pe zi, o femeie de serviciu le intinde pe jos in sala de asteptare. Un miros gudronat amestecat cu emanatiile unui om fara adapost.

Ai biletul de tren cumparat de pe net. Cauti un loc sa te asezi, ai de asteptat o ora. 4 grupuri de cate 6 scaune, in cele patru puncte cardinale. Primul este ocupat de un individ care doarme sforaind. Este pazit de gardianul de la firma privata, un tip cu mustata, uscat, cu fata ridata, de peste 65 de ani, care suge dintr-un chistoc si se uita in gol. Ai senzatia ca il asteapta pe cel care doarme sa se trezeasca, pentru a-si continua dialogul. In dreptul scaunelor dinspre Vest stau alti doi cersetori. La nord e liber. 

Te indrepti spre scaune. In fata unuia dintre ele se intinde o voma. Renunti. Iesi afara, prin dreapta ghiseului care vinde bilete la compania privata.

Iti lasi rucsacul pe scaunele de pe peron. E frig, dar inauntru nu se poate sta. Si totusi, peste 30 de oameni stau inauntru si casca ochii ba la o tabela electronica, ba la casa de bilete, ba la standul cu ziare. Deci se poate sta.

Te holbezi la ceasul atarnat de foisor. Nu ai muzica, telefonul e aproape descarcat. Sperai sa il incarci undeva in gara. Nu poti nici macar citi, ar presupune sa tii mainile scoase din buzunar si e frig. Te gandesti sa intri totusi inauntru. Asa cum altii pot sta acolo, poti si tu, ce atatea fite !?! Te gandesti totusi sa incerci scaunele de la Sud, unde parca statea un hipster si citea.

Intra in gara un tren. Ciudat, de marfa. Nu ai mai vazut trenuri de marfa care trec prin gara de calatori. Vagoanele pline de grafitti sunt inscriptionate cu DB Schenker. Te intrebi ce ar putea fi  transportat in vagoane. Probabil sunt goale. Sau poate sunt pline cu drone si cu cipuri fabricate in Romania. Capitalism in miscare. Probabil ca nu, probabil unele sunt goale, altele transporta mobila, altele aduc plasme tocmai de la fabrica SAMSUNG de langa Dniepropetrovsk. O fi o fabrica SAMSUNG acolo ? De ce ti-a venit in minte denumirea asta de oras ? Oricum, si trenul de marfa arata absolut dezolant. Plin de ulei si de grafitti din ala nelucrat, facut pe fuga. Se vede ultimul vagon. 

Iti dai seama ca nu e vagon, e locomotiva de la celalalt capat, care impinge. E normal, din moment ce e asa de lung. Se apropie locomotiva. Pe ea scrie DB Schenker. Iti dai seama ca e nou nouta, e curata bec. E o locomotiva frumoasa. Iti dai seama ca totul e capitalism in miscare. Cand ajunge in dreptul tau vezi ca mai scrie ceva, dar ce? Mircea Eliade. Nemtii astia au dat nume locomotivelor. Iar celor din Romania probabil  nume de scriitori. Locomotiva Mircea Eliade tocmai a impins, pentru o firma germana, un tren plin de marfa, printr-o gara de calatori din centrul tarii. Parca esti intr-un vis. Te intrebi cum se numea locomotiva de la celalalt capat al garniturii. Iti pare rau ca ti-a scapat. Mihai Eminescu? Razi in sinea ta. De ce te-ai gandit tocmai la Mihai Eminescu?

Se apropie doi tipi intre 50 si 60 de ani, cu parul alb, imbracati prost dar clar cu cele mai bune haine ale lor. Se opresc in dreptul tau si isi aseaza si ei bagajele pe scaunele libere. Unul dintre ei isi cauta in servieta biletele. Deschide servieta. Isi scoate o pijama si isi gaseste biletul prin alte boarfe. Cel de-al doilea isi deschide discret geanta de voiaj, de unde scoate un bidonas verde de bere, de 1l. Soarbe ultima inghititura si spuma care se prelinge pe interior si aseaza atent petul pe jos, langa scaunele galbene din plastic. Alege locul foarte foarte atent si il pozitioneaza acolo. Se uita de jur imprejur. Observa ca ai observat. Te priveste de parca te atentioneaza ca a „asezat” acolo sticla goala, nu a „aruncat-o”. I se adreseaza celuilalt. Iti dai seama ca el e subordonatul, celalalt e seful. „Ce oneghe (ONG)? Astia ce cred ei ca fac cu onegheul? Toata lumea face oneghe. M-am saturat de oneghe. Astora trebuie sa le faci cum le faci alora de la SRI. Ii lasi sa vorbeasca si zici da.” Zambesti in sinea ta. E cepeleag si nu are nici cea mai vaga idee ce e ala un „oneghe”. Si e si troscait. Suna telefonul gradatului. „Alo, da, sa traiti. S-a rezolvat, acum mergem acasa. Da, am iesit eu si cu Onut vice si presedinte Parhon. ... Da, sigur ... stati linistit, s-a rezolvat! ... Da domle, fara probleme! ... Domle, sedinta ca asta nu au mai vazut, s-a vazut ca am organizat-o personal. ... Daaa doomle ... sucuri pe masa, tot ce trebe. Am venit cu notarul si cu notarita acolo, i-am adus acolo, nu mai fusesera niciodata. Au zis ca nu au mai vazut sa ii cheme cineva direct acolo. Au semnat acolo cu noi, au pus timbru sec ... Daa, domle .... nu exista ... nu are ce sa zica nici Papa de la Roma! ... Da, sa traiti, v-am zis ca rezolv, acum mergem acasa ... Ei, piticu nu s-a putut abtine, a bagat o bere da a stat cuminte ... Da, a votat ... Da, sa traiti!” Piticu: Bah, ti-am zis sa nu-mi mai zici piticu? Si ce pula mea i-ai zis ca am baut o bere? Gradatul: Lasa ma ca am rezolvat treaba si poa sa faca 10 onegheuri astia tineri ca degeaba! Pleaca amandoi triumfatori la pas.

Te uiti la ceas, mai sunt 10 minute si ar trebui sa traga trenul. Se apropie un golanas. 20 – 23 ani, Trening, adidasi, sapca de baseball trasa pe ochi, se aseaza la doua scaune de rucsacul tau. Trage o ocheada rucsacului. Iti dai seama ca asta urmareste. Fumeaza. Te vede din alta parte si isi spune ca esti prada usoara. „Fumezi?” Te uiti la el, il masori din cap pana in picioare, te incrunti, faci o pauza, ii raspunzi intr-un tarziu, sperand ca a observat ca l-ai masurat, te-ai incruntat si ai facut o pauza. „Nu”. „Am vazut ca te-ai uitat la mine cum fumez si de-aia te-am intrebat”. Te uiti in alta parte si faci putin joc de glezne sa il atentionezi ca esti dispus sa fugi dupa el. Il vezi cu coada ochiului ca se uita la rucsac. „De unde esti?” Nu raspunzi, te uiti la el, te uiti in alta parte, te hotarasti sa raspunzi: „Nu sunt eu vorbaret.” Te masoara iar, se uita iar la rucsac, faci din nou joc de glezne. Transfera totul la persoana a doua plural: „Nu sunteti din Romania?” Te intrebi daca e idiot. Inca niste joc de glezne, iar te uiti in alta parte. „Nu sunt eu vorbaret”. Te masoara iar, se uita la rucsac iar, se ridica, te incordezi, te ocoleste, astepti sa faca gestul, pleaca ... il vezi cu coada ochiului, te uiti dupa el, intoarce capul dupa tine, se indeparteaza ... a plecat. Te uiti la ceas. Ai perspectiva unui milion, dintr-o gara infecta din Romania anilor 90, in 2016.

SFARSIT

Dragilor, de ce am postat o astfel de schita pe blog?

De ce am introdus la inceput o fotografie cu vechea gara a orasului Galati?

Deoarece intre garile din Romania si orasul Galati exista asemanari izbitoare.

Garile in Romania, ca si orasul Galati, au pastrat un romantism aparte dar si  o atmosfera de ghetou.

Garile din Romania, ca si orasul Galati, au ajuns "non-locuri" veritabile.

Iar cand te afli acolo, singurul tau scop, singura ta asteptare este sa te urci intr-un tren care sa te duca departe.

ADEVARATUL SFARSIT

De ce nu cad investitori din cer?

zlgalati.ro

Programele prezentate anterior aici si aici se refera la incurajarea intreprinzatorilor si la un program de reindustrializare a zonei. Am sugerat o solutie cu privire la inaugurarea rapida a celui mai mare incubator de afaceri din Romania si am conceput o schita de strategie pentru construirea unui parc industrial modern ce ar deveni, cu putin efort din partea autoritatilor, principala zona industriala a Moldovei. Haideti sa discutam si despre investitorii straini.

Dinamica populatiei si progresul tehnologic

Cele mai bune investitii straine din Romania sunt cele care utilizeaza la maxim expertiza locala, deoarece aceasta aduce cea mai mare valoare adaugata. De aceea, slujbele care provoaca in economie cel mai mare impact sunt slujbele celor cu studii superioare si, mai ales, cele in inginerie, tehnologie, comunicatii, stiinta si cercetare.

Universitatile Danubius si Dunarea de Jos investesc sume mari de bani in educarea tinerilor in domeniul economic, IT, in inginerie si in domeniul medical.

Din nou, observam faptul ca detinatorii acestor resurse intelectuale aleg sa paraseasca orasul Galati, pentru a-si construi o cariera acolo unde cunostintele acumulate sunt de folos. Anual, la Galati sunt pregatiti peste 5000 de tineri in aceste domenii, care ar putea ramane la Galati, dar parasesc orasul pentru Bucuresti, Cluj, Iasi, Brasov sau alte tari.

Obiectivul oricarei administratii publice locale ar trebui sa fie sa atraga investitori straini exact in aceste domenii, pentru a fructifica investitiile realizate in educatie, de catre Universitatea Dunarea de Jos si Universitatea Danubius.

Totusi, nici una dintre echipele care s-au perindat pe la Primaria Galati pana in prezent nu pare ca a manifestat vreun interes pentru aceasta categorie de cetateni.

De ce nu vin investitorii?

In acest moment, in Galati, nu exista investitori straini de mare anvergura. Raspunsul cu privire la motivul absentei acestora este pe cat de simplu, pe atat de trist. Pur si simplu, nimeni care conteaza in lume nu stie unde este Galatiul pe harta. Degeaba voteaza consilierii in Consiliul Local tot felul de pseudo-scutiri de taxe, cat timp singurii care cunosc existenta acestora suntem noi.

www.capital.ro

Promovare, promovare, promovare

Primul si cel mai important lucru pe care ar trebui sa il realizeze Primaria ar fi sa promoveze expertiza disponibila la Galati in toate colturile lumii. Altfel spus, sa faca o munca de ambasadoriat. Ar fi trebuit ca in toti acesti ani sa existe un buletin galatean de investitii in cadrul caruia, investitorilor de peste mari si tari, sa li se prezinte oportunitatile de afaceri ce se gasesc la Galati. De asemenea, sa fie promovate companiile locale ce detin experienta in anumite domenii, si care ar putea deveni usor parteneri ai potentialului investitor. Ar fi trebuit sa contina prezentarea infrastructurii disponibile pentru investitii ... cvasi-inexistenta, minima, subdezvoltata, dar ar fi trebuit prezentata ca un inceput. Ar fi trebuit prezentate toate proiectele in curs, demarate sau planificate si ar fi trebuit ca acest buletin sa fie realizat tocmai in parteneriat cu Camera de Comert, patronate, sindicate, universitatile mentionate mai sus, ONG-uri si presa locala.

Sunt convins de faptul ca daca acesta ar fi fost realizat lunar sau bilunar si transmis catre ambasadele, reprezentantele economice si consulatele Romaniei de peste hotare, ambasadele straine la Bucuresti, Camerele de Comert straine si publicatiile internationale in domeniul economic, impactul s-ar fi vazut dupa mai putin de doi ani.

Nu este niciodata prea tarziu. Chiar si acum, strategiile candidatilor la Primaria Galati, desi se lasa asteptate, ar putea foarte bine sa includa astfel de masuri.

A doua masura: promovare, promovare si inca niste promovare ... si niste vanzari.

Targ international de investitii

Cea de-a doua masura pe care autoritatile locale ar trebui sa o ia numaidecat in considerare, este prezenta cu un stand la toate marile targuri de investitii din Europa, America, Asia, dar si din Emiratele Arabe Unite sau din alte zone punctuale. Prezenta unui stand al oportunitatilor de afaceri de la Galati, in cadrul caruia sa fie prezentati indicatorii economici principali ai zonei, activitatea agentilor economici locali, universitatile, liceele cu profil profesional, etc. ar face intr-adevar cunoscut acest colt de lume, parca uitat de toti, inclusiv de noi.

Al doilea tip de astfel de „vanzari” sunt misiunile economice derulate la nivel de Guvern sau Camere de Comert. Nu stiu ca cineva dintre persoanele ce detin functii publice in Galati sa isi fi manifestat interesul sa se afle pe lista de insotitori ai Presedintelui Romaniei, Primului Ministru sau altor Ministri (de Externe, Economie, etc.), desi sunt convins ca nimeni nu ar fi fost refuzat daca ar fi solicitat sa fie prezent la intalniri interguvernamentale. Cu siguranta in alte tari se practica. 

Iar cea de-a treia metoda de vanzari este networking-ul. A auzit cineva din Primaria Galati de forumul economic de la Davos? Dar de MIT Sloan Investing Conference, din Massachusetts? Dar de CFS Institute Conferences de prin Tokyo? Dar de Asian Investment Summit? Atentie, pentru participare este necesara cunoasterea fluenta a limbii engleze. Deci?

Nu raspundeti la intrebari, stiu deja raspunsul.

Summitul asiatic de investitii, 2014

A treia masura: PROMOVARE!

Nu in ultimul rand, un site web care sa contina toate cele de mai sus si inca ceva in plus ar inchide cercul acestui demers care, desi inca nu a inceput, nu ar trebui niciodata sa se termine. Daca doriti exemple, nu ezitati sa accesati www.investinmacedonia.com sau chiar www.investiniasi.ro

Si in afara de promovare?

Ulterior momentului in care incepem sa facem cunoscut Galatiul in lume, trebuie sa punem in aplicare un corp inchegat de facilitati pentru investitori. Domeniile maxime de interes sunt medicina (Spitalul Judetean nemairespectand demult standardele unui spital civilizat), IT, domeniul naval, precum si toate celelalte domenii dezvoltate de universitati.

1. Spital de oncologie

In privinta medicinei, cea mai importanta si aducatoare de beneficii investitiei ar fi un nou spital bazat exclusiv pe oncologie. Primaria ar trebui sa puna la dispozitie o parcela de pamant de cateva hectare iar un investitor (cel mai probabil oriental), ce nu ar trebui sa investeasca mai mult de 15 – 20 Milioane Euro, sa fie scutit de orice impozit sau taxa locala, timp de 10 ani sau pana la amortizarea investitiei. Aceasta deoarece,beneficiile aduse de existenta unui astfel de spital ar fi mult superioare, atat financiar cat si din punctul de vedere social, aportului impozitelor platite la Primarie. Acest spital ar avea statut de Spital Universitar, in parteneriat cu Facultatea de Medicina, iar serviciile oferite ar fi decontabile de catre Casa Nationala de Asigurari.

Centru oncologic privat - Ilfov

2. Campus tehnologic

Celelalte domenii (IT, naval, stiinte exacte, chimie alimentara, etc,) detin potentialul de a crea la randul lor peste 10.000 de locuri de munca cu calificare superioara. In prezent la Galati isi deruleaza activitatea in jur de 5.000 de angajati cu studii superioare in aceste domenii. Cifra s-ar putea tripla daca ne-am angrena in construirea unui campus de tehnologie.

Proiectul campusului tehnologic al Universitatii Cornell, NY

Acest campus ar fi o prelungire a Parcului de Soft, care cu timpul a devenit doar o cladire de birouri, din cauza relocarii companiilor ce au ocupat initial birourile, in alte orase. Ar fi inclusiv o buna ocazie de revitalizare a Parcului de Soft. Un campus cu o suprafata ocupata de pana in 100.000 de metri patrati, special conceput pentru programare in C, C++, Java, PHP, Python sau chiar Html, precum si pentru companii ce deruleaza activitati de proiectare, consultanta si constructii in Autocad, Tribon sau alte programe de proiectare, ar aduce un suflu nou intregului oras.

Campusul tehnologic ar oferi sedii la preturi preferentiale sau chiar gratuit, in functie de numarul de angajati, unor companii internationale sau multinationale. Veniturile obtinute in urma exploatarii acestuia s-ar constitui in venituri la bugetul local si ar fi reinvestite in comunitate.

Proiect Campus Tehnologic Beijing

Acest proiect nu ar depasi 50 milioane Euro iar daca ar fi realizat cu ajutorul Fondurilor Europene, nu ar pune o presiune bugetara mai mare de 1 – 2 milioane Euro pe autoritatile locale, adica mai putin decat cheltuie primaria pentru functionare in 3 luni. Liniile de finantare pentru proiecte similare, in exercitiul financiar trecut, ajungeau si pana la 200 milioane Euro.

Localizarea acestui campus ar putea fi Cartierul Dimitrie Cantemir, si astfel ar fi si un catalizator al dezvoltarii unui cartier de tineri, in acea zona.

Campus tehnologic Made in Taiwan

Pentru o lista cu majoritatea campusurilor tehnologice din lume, inclusiv cele din Europa, puteti accesa acest link.

Asa aducem investitorii straini la Galati, nu uitandu-ne la cer si asteptandu-i. 

Un plan concret pentru pietonalizarea Str. Domneasca.

Dupa cum am mai scris, peste tot in Europa se iau masuri curajoase de evacuare a traficului auto din centrele oraselor. La Galati este necesara o administratie reformatoare care sa implementeze principiul urbanistic al permeabilitatii filtrate (permiterea tipurilor diferite de trafic pe diferite strazi, in diferite intervale temporale), a strazilor cul-de-sac, a sensurilor unice si a unei structuri de transport de tip "fused grid".

In al doilea rand, urbanistii si politicienii actuali inca nu au aflat ceea ce au aflat cei din strainatate sau din Ardeal, si anume: conceptul de "fluidizare a traficului" nu functioneaza. Nu exista. Nici macar nu mai este predat studentilor. Daca ai mult trafic pe o strada si o largesti, nu fluidizezi nimic. Vei aduce pe acolo si mai mult trafic iar blocajele vor deveni si mai mari. Acest lucru nu se datoreaza, asa cum se credea pana in prezent, cresterii parcului auto (desi, si acesta este un factor), ci se datoreaza optionalitatii. Acea strada va fi alegerea si mai multor conducatori auto. Trebuie sa invatam cat mai repede acest lucru pentru a nu face greselile pe care le-au facut cei din Vest odata cu politicile de largire si strapungerile realizate, politici care acum ii costa foarte mult.

Implementarea acestor principii este de multe ori un demers ce sperie. De fiecare data cand vorbim de pietonalizarea Strazii Domneasca, apar multe obiectiuni din partea celor care sunt obisnuiti cu status-quo-ul.

Realitatea este ca, inclusiv la Galati, se dovedeste inca o data ca, odata transformata o strada in pasaj pietonal sau cu sens unic, nimeni nu isi mai doreste revenirea la traficul initial. Pentru a dovedi acest lucru, sa apelam la urmatoarele trei exemple:

1. Aleea pietonala de la P-uri: in anii 90 inca se mai circula cu masina, fiind traseul principal pentru a ajunge pe Faleza Dunarii. Odata cu inchiderea circulatiei, au existat numeroase proteste, atat din partea conducatorilor auto, nevoiti sa ocoleasca pe Str. Navelor, ulterior pe Str. Prelungirea Traian, cat si din partea detinatorilor de autoturisme de la blocurile invecinate, nevoiti acum sa parcheze la Scoala 26, la Spicul sau in spatele P7, si fiind obligati sa faca cativa pasi in plus pana la scara blocului.

Intrebare: Mai concepe cineva acum, ca aleea P-urilor sa fie redata traficului? Categoric nu. Cu totii am acceptat ca beneficiile depasesc cu mult costurile.

2. Aleea pietonala de la V-uri a fost integrata mai nou intr-un PUZ fara viziune, realizat dupa niste principii total invechite. Acest PUZ prevede redarea aleii, circulatiei auto si realizarea, astfel, a unei strapungeri din Str. Traian, in Str. Nicolae Balcescu. Din fericire au existat obiectiuni si proteste din partea riveranilor, care nu au fost de acord cu acest lucru. Aleea va ramane pietonala datorita faptului ca cetatenii simt ca asa e mai bine. In documentul Primariei, conform Viata Libera, „Artera carosabilă se va realiza numai dacă vor apărea disfuncţii importante în fluenţa traficului după modernizarea şi lărgirea străzii Traian” Este evident ca aceste disfunctii vor aparea, dar din motivele prezentate mai sus, si anume ca largirea unei strazi nu fluidizeaza nimic, ci produce si mai mult trafic.

Invatamintele care trebuie totusi trase din acest exemplu sunt, totusi, clare: odata transformata o strada in pietonala, nimeni nu mai doreste sa revina la trafic.

3. Cel de-al treilea exemplu este chiar Str. Domneasca. In anul 2001, dupa foarte multe controverse, s-a luat decizia de a transforma Str. Domneasca si Str. Balcescu, in strazi cu sens unic, una cu sens spre centrul orasului, cealalta in sens invers. Si atunci au existat foarte multe opinii impotriva acestor masuri, obiectii si proteste din partea riveranilor, celor care aveau locul de munca in zona sau restului conducatorilor auto. Acum, daca realizam un sondaj, NIMENI nu ar fi de parere ca pe aceste strazi ar trebui sa implementam din nou doua sensuri. Nu in ultimul rand, a fost facuta o propunere de transformare a Aleii Scolii din strada cul-de-sac (fundatura),  in strada de legatura. Si aici, cetatenii au protestat. 

Trebuie sa acceptam faptul ca aceste politici de pietonalizare, de sens unic, de instalare de "fundaturi" doar pentru traficul auto, functioneaza si trebuie extinse si nu restranse. Iar politicienii sa fie convinsi ca sunt, totodata, si un izvor nesecat de popularitate.

Propunem aici o strategie concreta de transformare a Str. Domneasca in strada cu trafic filtrat, care pleaca de la urmatoarele realitati:

Destinatia conducatorilor auto care merg pe Str. Domneasca, se afla tot pe Str. Domneasca. Punctele de interes sunt: Magazinul Winmarkt, Primaria Galati, Universitatea (rectorat), Prefectura, LVA (cu acces din Eroilor), Politia Rutiera, Corpul AS al Universitatii, Camine Studentesti si Gradina Publica. Astfel, peste 80% din acest trafic poate fi considerat trafic riveran.

O mica parte a traficului de pe Str. Domneasca este trafic de tranzit, adica trafic pentru a atinge alte puncte municipale, principalul fiind Bariera Traian, iar acesta putand fi usor preluat de Bulevardul Cosbuc.

Programul de filtrare pe care il propunem, avand in vedere aceste realitati, este un program in trei faze:

Faza 1 - faza de testare 01. Mai.2016 - 01.Iunie.2016

Inchiderea, pe timp de week-end,  traficului auto, cu urmatorul program:

1. Weekend 1: de la Hotel Galati la Parcul Eminescu.
2. Weekend 2: de la Hotel Galati la Parcul Eroilor.
3. Weekend 3: de la Hotel Galati la Parcul Eroilor & de la Intersectia Str. Domneasca cu Str. Garii.
4. Weekend 4: de la Hotel Galati la Parcul Eroilor & de la Intersectia Str. Domneasca cu Str. Basarabiei.

NOTE:

• Accesul catre punctele de interes de mai sus se poate realiza prin strazile adiacente.
• Acces preferential al riveranilor si angajatilor, cu autoturism propriu, cu viteza limitata la 5km/h, pe maxim 2 benzi. Acces preferential al mijloacelor de transport in comun (viteza maxima 20 km/h), pe maxim 2 benzi. Dovedirea domiciliului se realizeaza pe baza de buletin, in parteneriat cu Politia Locala Rutiera.
• Anunt public catre detinatorii de spatii comerciale, cu privire la posibilitatea amplasarii temporara de terase si expozitoare pe spatiul public, precum cele de pe strazile comerciale din alte orase, cu transmiterea regulamentului ce trebuie respectat si cu orarele de functionare permise.
• Anunt public catre Asociatiile Non-Guvernamentale, cu privire la posibilitatea manifestrilor artistice urbane si sportive.

Alte detalii tehnice de specialitate cu privire la acces, parcari, etc., pot fi implementate de catre comisiile de specialitate.

Faza II - faza de planificare 01.Iunie.2016 - 01.Octombrie.2016

Redactarea unui proiect pe termen lung pentru pietonalizarea Str. Domneasca, care sa includa:

1. Sistem electronic de control acces pentru riverani si angajati.
2. Investitii in parcari suplimentare subterane si de suprafata, in capetele strazilor adiacente, pentru asigurarea necesarului de locuri de parcare.
3. Investitii in piste de biciclete pe intreaga lungime a Str. Domneasca.
4. Investitii in linia de transport in comun de pe Str. Domneasca: troleibuz de capacitate mica.
5. Investitii statii multimodale de transport la principalele intersectii: Hotel Dunarea, Palatul Prefecturii, Liceul de Arte, Gradina Publica.
6. Refacerea pavajului istoric din granit, a corpurilor de iluminat si a mobilierului stradal, pentru readucerea lor la stilul clasic al epocii interbelice.

Aplicarea la un proiect de finantare europeana pentru acoperirea investitiilor prezentate mai sus.

Stabilirea unui program de filtrarea de weekend care continua pana la finele anului 2016.

Redactarea unui regulament de acces si a unui regulament comercial de utilizare a spatiului public.

Faza III - faza de implementare 01.Octombire2016 - 01.Martie.2017

Implementarea graduala a tuturor modificarilor urbanistice:

1. Hotel Dunarea - Parcul Eminescu.

2. Parcul Eminescu - Parcul Eroilor

3. Parcul Eroilor - Intersectia Str. Garii.

4. Intersectia Str. Garii - Intersectia Str. Basarabiei.

5. Intersectia Str. Basarabiei - Gradina Publica.

Ce obtinem?

1. Cresterea imobiliarelor: in imobiliare, spatiile rezidentiale aflate in zone pietonale beneficiaza de o crestere a pretului de pana la 40%, dupa reconversia acestor zone. Astfel, toate apartamentele de pe Domneasca isi vor creste valoarea.
2. Mall urban: chiriile pentru imobilele de pe strazile pietonale sunt intotdeanua echivalente cu chiria practicata intr-un mall. Strazile pietonale sunt considerate mall-uri urbane in aer liber.
3. Durata de viata a constructiilor creste. Este bine cunoscut faptul ca traficul auto are un impact major asupra fundatiilor si structurilor de rezistenta ale cladirilor. Cladirile istorice de pe Str. Domneaca, inclusiv blocurile apropiate de centru, nu au fost proiectate pentru gradul de vibratii generat in prezent de trafic. Cu atat mai putin cladirea Universitatii, Palatul Prefecturii, precum si celelalte cladiri vechi. Acestea ar avea numai de castigat, iar proprietarii ar putea obtine venituri din inchiriere, pentru a efectua consolidari.
4. Cetatenii ar avea o promenada suplimentara, copiii un loc pentru alergat, tinerii pentru a iesi seara la terase sau la plimbare. Am beneficia de o alternativa la Faleza Dunarii, care vara este foarte aglomerata.
5. O injectie de 20 - 30 milioane Euro in economia locala, gratie proiectului de finantare prin fonduri europene.
6. Aprox. 500 de noi slujbe in domeniul comercial, datorita dezvoltarii magazinelor, restaurantelor si altor spatii publice de pe Str. Domneasca.

Observatie: In multe dintre discutiile purtate, inclusiv cu reprezentanti ai Primariei, exista o teama de a lua astfel de masuri, macar pana la finalizarea proiectului de largire a bulevardului Traian, pana la intersectia cu Str. Brailei.

Avem urmatoarele lucruri de obiectat:

1. Largirea Blvd Traian nu va face altceva decat sa aduca si mai mult trafic in zona Potcoava. Cu alte cuvinte, pe strada, dupa finalizarea proiectului, la Potcoava si pe Brailei va fi si mai aglomerat decat este in prezent.

2. Avand in vedere faptul ca traficul pe Domneasca este unul riveran, de destinatie si nu de tranzit, cu exceptia zonei de Nord, dupa caminele de studenti, foarte putin din traficul de pe Domneasca va fi preluat de artera Traian. Nesemnificativ de putin. Din acest motiv, nu numai ca largirea programata este inutila sau chiar provoaca deservicii, dar un eventual argument cu privire la amanarea pietonalizarii pana dupa finalizarea proiectului de largire, este invalidat de sute si sute de studii urbanistice efectuate in strainatate.

Concluzionand fara patima, credem ca decizia de pietonalizare a acestei frumoase strazi istorice, filtrand gradual traficul in functie de mijlocul de transport, de ziua din saptamana, de scopul calatoriei si de alte criterii, trebuie luata cu curaj, cu inteligenta si implicand societatea civila, ea fiind in final inevitabila.

In toate marile orase ale Romaniei, in perioada comunista, strazile istorice au fost deschise traficului. Brasov, Iasi, Sibiu, Constanta, Timisoara, peste tot. De fiecare data, cand au aparut primele propuneri pentru filtrarea traficului pe aceste artere, si transformarea lor in artere comerciale, au existat tot soiul de controverse. Si de fiecare data cand administratia si-a pus in aplicare planul, ulterior s-a ajuns la concluzia ca decizia a fost buna. Este valabil chiar si la Braila.

Un caz similar cu Str. Domneasca, este Bulevardul Stefan cel Mare din Iasi. Fiind student in 2006, parcurgeam des acest bulevard. Traficul era unul foarte intens, era una dintre principalele rute de traversare a municipiului. S-a luat decizia inchiderii si transformarii sale in strada pietonala, iar nimeni nu isi imagineaza acum cum a fost posibil altfel.

INAINTE

DUPA

Ca un ultim argument: Bulevardul Kiseleff, unul dintre cele mai aglomerate bulevarde din Romania, pe timp de vara, se inchide in weekend iar bucurestenii pot desfasura activitati sportive si artistice.

Marea reindustrializare capitalista

Saptamana trecuta am propus o masura pentru incurajarea antreprenoriatului local, sugerand candidatilor la fotoliul de primar sa transforme o investitie consumatoare de resurse, noul sediu al Primariei, intr-o investitie producatoare de resurse si de slujbe, creand un incubator de afaceri. Vom vedea in scurt timp daca vreunul dintre acestia isi asuma astfel de masuri sau vom continua sa vedem doar promisiuni goale de continut.

In aceasta postare ramanem la economie, analizand, de aceasta data, companiile mari. Modelul economic galatean ramane unul socialist chiar si dupa 27 de ani de capitalism. Astfel, la Galati, cel mai mare angajator este statul. CFR Galati, Spitalul Judetean, Universitatea Dunarea de Jos, Arhiepiscopia, Apa Canal, Protectia Copilului, Transurb, Calorgal, Spitalul de Copii, Primaria, Ecosal. ADP, precum si toate institutiile descentralizate din subordinea Guvernului si alte companii de stat totalizeaza un numar de peste 18.000 de angajati. Prin contrast, marile platforme industriale totalizeaza un numar de aprox. 14.000 de angajati. Cifrele de mai sus reies din agregarea primilor 20 cei mai mari angajatori din Galati in anul 2013, date furnizate de AJOFM. Presupunem ca nu au existat modificari majore ale structurii economiei locale de atunci.

Dar dintre cei 14.000 de angajati in mediul privat, peste 6700 lucreaza la ArcelorMittal. Ne vom opri asupra acestui sector: industria.

Succesul inregistrat la Cluj

Exemplul de succes in Romania pentru revigorare industriala este reprezentat de Cluj. Acolo, in ultimii ani s-a construit, de la zero, un parc industrial de 300 de hectare, care genereaza peste 6.000 de locuri de munca directe, la care se adauga inca aprox. 2000 de locuri de munca indirecte. Dintre acestea, peste un sfert este reprezentat de angajati cu studii superioare si intreprinzatori, deci cu salarii mari, cu o valoare adaugata semnificativa si o contributie sporita la bugetul local. Investitia realizata se ridica la peste 300 milioane euro, adica de trei ori actualul buget al municipiului Galati, dintre care cea mai mare parte provine din fonduri europene si private.

Printre companiile prezente in parcul industrial clujean, se numara Bosch, Emerson, De'Longhi, Henschl si industriasi locali. Parcul este ocupat in proportie de peste 80%.

Prin contrast, industria galateana este reprezentata de platforma SIDEX, care se intinde pe nu mai putin de 1600 hectare, de aproape 6 ori mai mult decat parcul industrial Tetarom Cluj, dar care nu angajeaza de 6 ori mai mult, ci tot in jur de 6000 de angajati directi la care se adauga inca maxim 3000 de angajati indirecti. Combinatul nu realizeaza investitii care sa reprezinte injectii de cash in economia locala, ci doar modernizari si reparatii ale liniilor de productie proprii pentru care furnizorii sunt, cel mai adesea, companii straine localizate in Franta si Germania. Mai mult, reprezentand o companie mare, combinatul se afla sub jurisdictia ANAF Bucuresti, iar impozitele alimenteaza direct bugetul central, desi impactul social si cel de mediu este unul local.

Implozie Arcelor Mittal Galati. Foto: Presa Galati

Furnal Arcelor Mittal Galati. Foto: Rmania Libera

La aceasta capacitate industriala adaugam Parcul Industrial Galati si Zona Libera Galati, care dispun de o suprafata de 16 - 20 hectare, ocupata in proportie de sub 20%, 

Parcul industrial Galati. Foto:Viata Libera

Putem observa cu ochiul liber ineficienta industriei galatene fata de alte comunitati locale din Romania, fara sa mai punem la socoteala faptul ca, spre deosebire de vestul tarii, Galatiul nu dispune nici de aeroport, necesar pentru orice investitor strain, nici de acces la autostrada sau macar de un proiect, de o declaratie de intentie pentru un astfel de proiect. Pe deasupra, poluarea cauzata de combinatul siderurgic a produs cicatrici aproape ireversibile asupra unei parti din solul din apropierea Galatiului, iar halda de zgura reprezinta un pericol permanent pentru populatia apropiata, prin pulberile toxice aeropurtate.

Care este solutia?

Avantajul pe care il are acest combinat, numit deseori "mastodont", este infrastructura deja existenta, propice dezvoltarii industriale. Exista deja "on-site" debite industriale pentru gaz metan, energie electrica, abur, cale ferata industriala, acces auto de mare tonaj, acces la port si altele.Orice oras ce isi planifica o crestere economica si-ar dori sa nu fie nevoit sa investeasca in aceste capacitati.

Un proiect pe 4 piloni

Ceea ce propunem aici este construirea unui parc industrial bazat pe platforma Arcellor Mital, in parteneriat cu acesta sau, dupa caz, achizitionand o o suprafata de 600 Ha si transformand-o dintr-o zona monoindustriala intr-un parc industrial modern. Aceasta masura ar reprezenta un proiect cu o valoare de minim 500 milioane Euro, finantabili prin fonduri europene, bani privati, fonduri bugetare si guvernamentale care s-ar directiona catre economia locala si firmele galatene.

Companiile mici si mijlocii cu traditie dar si noii industriasi galateni, ce au construit companii prospere dupa Revolutie si-ar desfasura activitatea in conditii mult mai bune, mai eficiente si s-ar putea extinde. Pe de alta parte, companiile straine sau multinationale ar accesa serviciile oferite de parc si astfel ar aparea o noua cerere pentru firmele locale, atat in sectorul productiei, cat si al serviciilor. Acesta ar fi primul pilon al noului parc industrial galatean.

Partea de N a combinatului, fotografiata de sus.
Cea mai potrivita pentru operatiunea de reconversie.

Cel de-al doilea pilon al acestui proiect ar fi un centru logistic alaturat. Astfel, micii intreprinzatori dar si industriasii mai mari sau mai mici si-ar putea transfera marfurile, atat pe sensul de intrare cat si pe sensul de iesire, fara a fi necesare costuri sau investitii suplimentare. Existenta unui astfel de pol industrial va pune Galatiul si pe harta Guvernului pentru construirea de autostrazi.

Parcul logistic P3, investitie americana la Bucuresti, 7,5 Ha

Cea de-a treia componenta absolut necesara este terminalul multimodal. Astfel, producatorii galateni, dar si alti producatori din Romania sau din Europa, ar utiliza portul Galati pentru a-si transporta pe apa marfurile containerizate inspre si dinspre pietele estice, spatiul ex-sovietic si spatiul asiatic, pe Marea Neagra, dar si din sensul dinspre vest, pe ruta Rhin - Main - Dunare. Doar atunci Zona Libera Galati va deveni o zona libera competitiva la nivel international. Odata instalat terminalul de containere la Galati, vom putea concura nu numai cu Giurgiulesti si Constanta, dar chiar si cu alte porturi la Marea Neagra sau Mediterana, principalii ocupanti devenind producatori chinezi sau japonezi ce astfel ar avea avantajul inscriptionarii "Made in EU" pe produse asamblate pe teritoriul galatean.

Terminal multimodal dunarean. Portul Vidin, malul bulgaresc. Dunare nemaritima.

A patra componenta o reprezinta un centru de evenimente si expozitii, ce ar putea fi amplasat chiar pe terenul actualului parc industrial si pe terenurile industriale dezafectate din zona Portului. Cu o suprafata expozitionala de aprox. 60 Ha. am putea gazdui anual trei mari evenimente importante pe care le-am putea promova in Uniunea Europeana, la ambasadele din Bucuresti, in ambasadele, consulatele si reprezentantele economice romanesti din lume, precum si prin reteaua Camerelor de Comert.

1. Targul anual navalist, unde ar fi promovata marea si importanta traditie galateana in proiectarea si constructia de nave. Acest targ ar fi unul cu participare internationala, foarte multi potentiali clienti sau furnizori, vizitand astfel Galatiul si legand afaceri aici.
2. Targul anual de industrie alimentara. Acest eveniment ar promova progresele stiintifice realizate de Facultatea de Chimie Alimentara, din cadrul Universitatii Dunarea de Jos, dar si producatorii locali din industria alimentara locala si regionala. Astfel, acestia si-ar promova produsele si ar lega parteneriate cu firme din straintate. Ar aparea oportunitati de export, iar numele Galatiului ar ajunge astfel peste granite. Cu totii stim ca acum europenii isi doresc sa manance sanatos.
3. Targul anual de oportunitati in Comunicatii si Tehnologia Informatiilor, realizat in parteneriat cu Parcul de Soft.

Pentru promovarea acestor evenimente s-ar transmite brosuri de prezentare a evenimentului dar si a paticipantilor la eveniment, catre toate ambasadele din Romania, catre toti actorii economici din strainatate, promovand astfel oportunitatile si interesele economice din Galati.

Ultimul pilon al acestui program de reindustrializare a Galatiului ar fi infrastructura: construirea unei centuri ocolitoare pentru Galati si Braila, in regim de autostrada, inaugurarea unui mic aeroport, conectarea pe cale ferata de mare viteza cu Braila, reproiectarea transportului intern. 

Plasand parcul logistic si industrial pe platforma SIDEX, terminalul multimodal in zona portului si zonei libere si plasand parcul expozitional in zona actualului parc industrial nefunctional, s-ar realiza si interconectivitatea cu calea ferata si cu o eventuala centura ocolitoare in regim de autostrada a Galatiului, ce ar reprezenta un inel in jurul localitatilor Sendreni, Vanatori, Satul Costi, Tulucesti si Lacul Brates, pentru a se intepa in drumul catre vama Giurgiulesti.

Varianta ocolire Galati. Proiectul este mai vechi, exista, trebuie doar pus in practica.

Aeroportul din Salzburg. Realizat majoritar din containere prefabricate.

Despre acestea, intr-o viitoare postare.

Dupa calculele noastre, efectele implementarii unui astfel de proiect, nu numai ca ar reprezenta o injectie de capital in economia locala de peste jumatate de miliard de Euro, dar s-ar crea si peste 20.000 de noi locuri de munca directe iar bugetul local al Primariei Galati s-ar tripla.

Da, ar fi dificila punerea in aplicare a unui astfel de proiect. Da, ar fi necesar consensul multor autoritati publice locale, inclusiv a celor din Braila. Da, sumele despre care vorbim sunt foarte mari. Da, ar fi necesar ca si actionarii Arcellor Mittal sa fie de acord, si da, ar dura mai mult de 4 ani, probabil intre 6 si 8. Desi, daca luam in considerare ca SIDEX a fost construit in 3 ani, nu vad de ce acum, in capitalism, cand resursele financiare sunt mai mari decat cele disponibile in comunism, iar viteza cu care se intampla lucrurile este, in general, mai mare, acestea nu s-ar putea realiza mai repede de catre o echipa super-performanta si dedicata acestui proiect.

Dar consideram ca punerea in aplicare a unei strategii de reindustrializare regionala (poate nu aceasta) este obligatorie si va face diferenta intre dezvoltarea sau moartea economica a unei comunitati. Este de datoria viitorului primar, oricine ar fi el, ca responsabil final si direct, sa faca astfel incat aceste lucruri, sau unele similare, dar de aceasta magnitudine, sa se intample.

3000 de noi joburi / an la Galati

Cu totii ne dorim bunastare si bune conditii de trai. Dar ce rol poate juca Primaria in cazul municipiului Galati? Multi spun ca nici unul si ca Primaria nu poate crea ea insasi locuri de munca. Cum ca treaba Primariei ar fi sa dea cu matura pe strada, sa deszapezeasca, sa ude iarba, sa faca parcuri, sa adune cainii si cam atat. In realitate, autoritatile publice locale detin toate parghiile pentru a genera prosperitate si un trai mai bun. Economistii stiu faptul ca bunastarea oricarui oras este o functie de doua variabile: dinamica populatiei si progresul stiintific si tehnologic.

Avand in vedere faptul ca in Galati majoritatea tinerilor nu isi gasesc un loc de munca dar si faptul ca domeniile inovative nu sunt foarte bine reprezentate, nu putem trage decat o singura concluzie: Galatiul va renaste doar cand aceste doua variabile vor inregistra cresteri. Pana atunci, nici calitatea vietii, nici PIB-ul pe cap de locuitor la Galati nu vor spori.

Prima conditie: cresterea populatiei.

Populatia trebuie sa intre pe o tendinta de crestere, deci tinerii si adultii activi sa inceapa sa se reintoarca la Galati. Or, acest fenomen se va intampla doar daca acestia vor avea aici oportunitati de cariera semnificative, poate nu la acelasi nivel cu Bucurestiul dar macar comparabile cu cele din Cluj, Iasi, Timisoara, Brasov sau Constanta. Galatiul, de la Revolutie pana in prezent, a pierdut peste 60.000 de cetateni activi, deci peste 60.000 de slujbe. O parte dintre acestea se pot recupera cu ajutorul unor programe puse in aplicare de Primarie. Unul dintre ele se refera la intreprinzatori.

Tot în aceasta categorie se incadreaza si persoanele care se afla inca la Galati, dar vor continua sa plece intr-un ritm din ce in ce mai accelerat din cauza conditiilor de locuire. Orice adult isi doreste o locuinta cu un confort sporit, invatamant de buna calitate pentru copii, servicii sanitare pentru ei insisi, siguranta si securitate, aer curat si modalitati de petrecere a timpului liber. Pe scurt: conditii civilizate de locuire. Este datoria noastra, a comunitatii, sa reusim sa cream un astfel de mediu. Nu are rost să ne facem iluzii ca populatia Galatiului va creste, daca nu reusim sa punem in functiune un sistem administrativ local, capabil sa realizeze aceste deziderate. Pana atunci, oamenii vor continua sa paraseasca orasul nostru deoarece standardul de locuire in alte orase este mult mai ridicat.

Cea de-a doua conditie: progres tehnologic.

La Galati trebuie sa reincepem sa cream valoare adaugata mare. Odata cu deschiderea Combinatului Siderurgic, a Santierului Naval, a celorlalte unitati economice, acest tip de progres s-a realizat. Pe deasupra, Universitatea Dunarea de Jos, prin facultatile de Nave, Mecanica, Automatica, Informatica, Stiinte exacte, a reprezentat mereu un pol al inovarii, al excelentei si un motor de dezvoltare economica. In prezent, acestea sunt inca in functiune, dar ce folos, daca studentii, dupa ce finalizeaza studiile la Galati, pleaca in alta parte pentru ca aici nu au unde se angaja? Din nou, Primaria ar trebui sa realizeze un program pentru a opri aceasta scurgere de inteligenta din Galati. In timp ce Universitatea Dunarea de Jos reprezinta un rezervor de tineri pregatiti, gata de munca, comunitatea noastra nu are capacitatea de a astupa gaurile acestui rezervor, de a absorbi aceasta forta de munca, pentru ca aceasta resursa valoroasa, inteligenta, sa nu se piarda, fiind folosita de alte comunitati din Romania sau chiar alte tari.

Dar de fiecare data cand societatea civila este intrebata cu privire la aceste aspecte, sau unele similare, i se reproseaza faptul ca nu vine si cu unele solutii. In continuare va propunem o solutie concreta cu ajutorul careia nu numai ca vom crea peste 3.000 de locuri de munca pe an, dar vom obtine si acea valoare adaugata mare, acel progres.

Dupa cum spuneam mai sus, acest program se refera la incurajarea celor intreprinzatori. Dintre marile orase ale Romaniei, Galatiul are cea mai mica rata de tineri care devin intreprinzatori iar o statistica recenta realizata de Forbes, plaseaza Galatiul abia pe locul 18 ca mediu de afaceri.

Dintre cele care se deschid, foarte putine isi desfasoara activitatea in domenii creative, cum ar fi informatica, tehnologia computerelor, comunicatii (TC&C) sau inginerie. 

In prezent, Primaria Galati investeste peste 8 Milioane de euro intr-un sediu adminsitrativ, pozitionat exact langa Prefectura Galati, sediu dotat cu birouri ultramoderne, parcare subterana, sala multimedia si multe alte facilitati. Acest sediu, desi va avea si birouri de relatii cu publicul, va fi utilizat majoritar de functionari. Cu alte cuvinte investim acesti bani in birouri, mobilier, parcaj subteran pentru functionari si alte conditii similare pentru administratorii orasului, dar nu pentru cetatenii sai. Mai mult, luand in considerare costul cu chiria platit de Primaria Galati in prezent, acest sediu se va amortiza abia peste 40 de ani, adica atunci cand copiii nostri, ai celor in varsta de 30 de ani, deja vor avea copii.

Ce propunem noi?

Dupa finalizarea lucrarilor, haideti sa transformam aceasta cladire, dintr-o viitoare cladire pentru birocrati, intr-o cladire pentru intreprinzatori. Primaria, in parteneriat cu Universitatea Dunarea de Jos, cu ONG-urile, cu patronatele, are oportunitatea de a crea peste 500 de noi firme pe an, daca este de acord ca in loc de sediu administrativ, sa inaugureze cel mai mare incubator de afaceri din Romania. Daca fiecare nou intreprinzator va avea doi angajati, atunci din start se vor crea 1.500 de locuri de munca. Cum impactul orizontal, in industriile creative sau tehnologice, este mai mare decat in servicii, iar acesti intreprinzatori ar avea minim un furnizor si minim un client, numarul de locuri de munca nou create ar fi de minim 3.000 pe an. Pentru acest lucru, ar fi necesara doar o Hotarare de Consiliu Local in acest sens, pentru schimbarea destinatiei cladirii si un protocol de colaborare intre autoritati si ceilalti parteneri.

Mai mult decat atat, Consiliul Local isi va putea desfasura ulterior sedintele in sala multimedia a acestui mare incubator de afaceri, demonstrand astfel, chiar si simbolic, faptul ca sustine si este alaturi de tinerii intreprinzatori la inceput de drum.

Dar cum ar functiona?

Intocmai ca la Cluj. Cel mai mare parc industrial din Romania a inceput la fel si este o poveste de succes. Oricine are un plan de afaceri si doreste sa isi deschida o firma, are posibilitatea de a aplica sa devina membru al acestui incubator de afaceri. Selectiile vor fi realizate de catre o echipa independenta de experti, consultanti, membri ai ONG-urilor focalizate pe antreprenoriat, Universitatea Dunarea de Jos, Universitatea Danubius, reprezentanti ai Registrului Comertului, patronate si altii interesati.

Odata devenit membru al acestui incubator, toti intreprinzatorii (500 in fiecare an), vor avea acces la urmatoarele facilitati gratuite:

1. Sediu social, gratuit in primul an de activitate, in interiorul cladirii.

2. Acces gratuit la internet.

3. Servicii de contabilitate, imprimare, secretariat, corespondenta, telefonie la preturi reduse, sau chiar gratuite, in functie de planul de afaceri.

4. Organizarea de prezentari, training-uri, evenimente, expozitii.

5. Acces gratuit la consultanta financiara, fiscala, juridica si consultanta in management.

Tot in cadrul acestui incubator de afaceri, oricine are un plan de afaceri acceptat, are posibilitatea de a accesa servicii gratuite de consultanta pentru obtinerea de finantari nerambursabile, atat guvernamentale, cat si europene. Astfel, s-ar putea crea o echipa de specialisti care sa sustina inclusiv viitoarele proiecte pe fonduri europene desfasurate de Primarie.

Am putea transforma ceea ce actuala administratie isi doreste sa fie o cladire birocratica, intr-un centru de afaceri prosper, care contribuie la crearea de noi locuri de munca, la noi afaceri si la dezvoltare economica de lunga durata.

Vom promova toate aceste afaceri nou create, la nivel local, national si international.

Vom invita ca parteneri in toate aceste proiecte si alti actori ai societatii civile.

Incubatorul de afaceri ar functiona in primii 2 ani cu fonduri de la bugetul local, dar ulterior s-ar autosustine, inchiriind unele dintre spatiile disponibile unor companii multinationale. Astfel, in final, Primaria nu ar mai trebui sa investeasca bani in acest proiect, el devenind autosustenabil.

Dar unde va avea Primaria sediu? Cum rezolvam aceasta problema?

Daca intr-adevar, Primaria Galati are nevoie de un nou sediu, mai incapator, in Municipiul Galati exista numeroase cladiri de birouri spatioase, care ar putea adaposti administratia. Cateva exemple:

· Fostul sediu al unei banci comerciale, pe str. Brailei. Asa numita cladire „banca neagra”.

· Fostul sediu al companiei de stat, Romtelecom.

· Fostul sediu al Institutului de Proiectari Judetene (include parcare subterana).

· Fostul sediu al CFR.

· Fostul Hotel Turist.

Chiria platita pentru unul dintre aceste spatii de birouri, cu siguranta nu ar depasi 15 – 20 mii Euro pe luna, adica atat cat plateste Primaria Galati si in prezent. Astfel, nici nu s-ar mai pune problema ca investitia intr-o cladire proprie s-ar amortiza in 40 – 50 de ani. Iar daca negocierea cu proprietarii s-ar face intr-un mod eficient, probabil ca acestia ar si renova cladirea pentru a fi ocupata in conditii civilizate.

Punerea in aplicare a unui astfel de plan ar aduce un impact pozitiv enorm asupra mediului economic local, dar si asupra administratiei publice, care ar deveni mai eficienta, mai transparenta fara a aloca resurse financiare foarte mari.

Aruncam astfel o provocare, poate chiar o minge la fileu, tuturor candidatilor la fotoliul de primar, cat si Primarului in functie, sa isi asume cu adevarat rolul de facilitator al cresterii bunastarii galatenilor, prin adoptarea de masuri serioase, curajoase si reale, pentru cresterea economica locala si, poate pentru prima data, dupa 25 de ani, sa renuntam cu totii la lozinci goale de continut.